2015 – Anul alegerilor generale în Marea Britanie (I)
January 5, 2015
Sorin Ardelean – London, UK
De când m-am mutat în UK am ascultat cu atenție, în fiecare an, tradiționalul discurs al Reginei, din ziua de 24 Decembrie. Întotdeauna aceste discursuri au oferit o idee despre prioritățile guvernului britanic în anul ce avea să-nceapă.
Astfel, atunci când întreaga Europă se zbătea în plină criză, Majestatea Sa a ținut să reamintească faptul că Marea Britanie, ca parte a UE, își va respecta întotdeauna obligațiile ce-i revin, dar totodată se mândrește cu faptul că mai este parte a unei uniuni, aceea a Comonwelth –ului, care numără nu mai puțin de 53 de state. Regatul Unit ar trebui să-și reamintească de această uniune istorică, mai ales că resurse combinate ale țărilor care formează această alianță pot reprezenta un răpuns la criza economică pe care o traversa Europa în acel moment. Și în anul următor guvernul de la Londra a acționat în consecință.
Altă dată ne-a vorbit de importanța NHS-ului (serviciul medical de stat). Anul următor a fost dominat de dezbateri aprinse privind reformele din serviciul public de sănătate.
În discursul din decembrie 2014 ne-a vorbit despre nevoia de toleranță. Nu a mai pronunțat sintagma ”guvernul meu” și nici nu a mai pomenit nimic referitor la prioritate economică de data aceasta.
Acest mesaj ar putea fi interpretat în doua chei diferite. Prima ar fi cea legată de referendumul privind independența Scoției, referendum câstigat la limită de unioniști, care a divizat puternic societatea și care a avut ca efect imediat diminuarea prerogativelor Londrei în administrarea Scoției, sau altfel spus, a rezultat în acordarea de puteri sporite pentru Parlamentul Scoțian și o mai mare disoluție a puterii centrale.
O a doua cheie ar fi cea legată de campania electorală pentru alegerile generale din acestă toamnă. Având în vedere modul în care au evoluat procentele partidelor politice în ultimii ani precum și a mesajelor respectiv a temelor folosite în alegerile locale, alegerile parțiale ori pentru Parlamentul European din primăvara anului trecut, este rezonabil să presupunem că principalele teme de campanie vor fi și de această dată serviciul public de sănătate (NHS-ul), migrația și locurile de muncă, nivelul de trai (sistemul de benefits and allowances). Deși va fi doar o temă secundară, apelul la mândria de a fi British se va face și prin evidențierea rezultatelor obținute de trupele britanice în teatrele de operațiuni.
Acestea reprezintă de fapt și pricipalele preocupări pe care englezii de rând le au atunci când sunt întrebați care sunt, în opinia lor, cele mai mari amenințări cu care statul și implicit cetățenii lui, s-ar putea confrunta.
Cu o nație deja divizată, cu o creștere economică mare dar care nu este încă resimțită și de omul de rând, ascensiunea fulgerătoare a partidelor extremiste nu reflectă decât gradul de dezamagire și neîncredere pe care partidele tradiționale britanice l-au atins în rândul populației. Speriați de avântul partidelor extremiste, atât opoziția Labouristă cât și cei de la putere azi au început să transmită mesaje populiste de tipul ”și noi luăm în considerare limitarea dreptului la liberă circulație și restricționarea dreptului de muncă pentru cetățenii europeni”. Din păcate pentru partidele tradiționale, rezultatul direct al copierii discursului partidelor extremiste, a fost crearea unei confuzii și mai mari în rândul votanților tradiționali. Aceștia nu mai înțeleg azi de ce să voteze cu unii care copiază neconvingător mesajele UKIP-ului, de exemplu, în loc să voteze cu autorul acestui gen de mesaje, recunoscut ca atare, în speță UKIP-ul.
Promisiunea organizării unui referendum privind rămânerea sau nu în UE a Marii Britanii va fi una din temele principale pe agenta conservatorilor. Și labour-iștii par a fi gata să facă o promisiune similară electoratului britanic. Însă pe teme legate de apartenența sau nu la UE ori a imigrației, singurii credibili în ochii populației sunt cei din UKIP. Această credibilitate este cea care, pe fondul lipsei unor răspunsuri reale la problemele cu care se confruntă societatea britanică ori la problemele economice, au făcut din UKIP, un partid cu un singur procent la ultimele alegeri, un partid parlamentar astăzi. Chiar dacă mesajele populiste ale unor politicieni, susținute de o parte a presei tabloide, lansate acum mai bine de un an cu ocazia iminentei ridicari a restricțiilor pe piața muncii pentru bulgari și români, au fost total infirmate de cifrele oficiale, isteria declanșată de atunci au creat percepția care a rămas valabilă și astăzi, în ciuda evidențelor.
Genul acesta de mesaje radicale, promovat în special de UKIP – dar fără a fi singurul, induc tensiuni în societate și crează un puternic sentiment de incertitudine, de spaimă, de nesiguranță, atât în rândul cetățenilor cât și a mediului de afaceri. Acest gen de mesaje divizează puternic societatea, reducând masiv gradul de tolerabilitate al acesteia, având totdodată darul de a stigmatiza tocmai acele categorii sociale care întâmplător au o contribuție vitală la dezvoltarea economică, la buna funcționarea a serviciilor sociale și pe care s-a construit întreaga bunăstare a Marii Britanii.
Iată de ce cred că mesajul Majestății Sale ar trebui văzut din această, a doua, perspectivă. În contextul actual, riscul creării unor categorii sociale indezirabile este foarte mare. Ori este mult mai eficient să previi apariția acestora decât să te apuci să repari ulterior, reparația fiind un proces de lungă durată implicând costuri pe care nimeni nu și le poate prminte în acest moment!
[…] cum spuneam și în prima parte a acestui articol, anul 2015 este anul alegerilor generale în UK. Ca orice altă nație și populația Marii […]