“Acţiunile de război” ale Israelului împotriva Siriei – nebunie sau calcul rece ?

May 9, 2013

F. William Engdahl – guest contributor

Bombardarea Siriei de către Israel Defence Force (IDF)  este un semn că Tel Aviv-ul și Washington-ul pregătesc opinia internațională în vederea unei intervenţii pe  scară largă  în stilul campaniei aeriene a NATO din Libia, prin care IDF vizează distrugerea Siriei.

Pe 3 şi 4 mai, Forţele de Apărare Israeliene au lansat două atacuri aeriene succesive ce au lovit adânc în interiorul teritoriului sirian, potrivit relatărilor ţinta fiind Centrul de cercetări militare Jamraya, situat în apropiere de Aeroportul Damasc. În timp ce purtătorii de cuvânt ai autorităţilor israeliene au fost timide în asumarea responsabilităţii acestor atacuri, administraţia Obama a confirmat și aprobat bombardamentele de pe teritoriul suveran sirian. Chiar dacă potrivit preceptelor legislației internaționale şi a Cartei ONU, Israelul a comis acte de război împotriva Siriei.

Pretinsa justificare a regimului Netanyahu, care pare că vrea să stabilească un alt set de legi pentru sine ca norme de drept internațional, a fost afirmația că loviturile au vizat un depozit de stocare a rachetelor iraniene Fateh-110 “game changing” aflate în tranzit către gruparea libaneză Hezbollah. La început acestui an, în ianuarie, IDF a mai efectuat un atac aerian similar pentru a distruge un convoi de rachete avansate de apărare aeriană aflat în drum spre Hezbollah, şi care ar fi putut împiedica capacitatea Israelului de a intra nestingherit în spațiul aerian libanez.

Pentru a înțelege ce se întâmplă în cercul deciziilor de la Tel Aviv o cronologie recentă ne-ar fi utilă. Pe 27 aprilie, chiar înainte ca Israelul să fi decis acţiunea împotriva Siriei, ministrul adjunct de externe al Federaţiei Ruse, Mihail Bogdanov, aflat la Beirut, a creat o nouă alianță rusă cu gruparea Hezbollah. Potrivit Debka.com, publicaţie online considerată a avea legături strânse cu Comunitatea de Informații israeliană, “alianţa de la Beirut a fost răspunsul lui Putin la apel direct al lui Obama pentru un parteneriat în încercarea de a încheia conflictul sirian”. Replica lui Obama a fost “lumina verde dată Israelului pentru lovituri aeriene împotriva obiectivelor iraniene și Hezbollah din Siria” menţionează aceeaşi sursă.

La doar trei zile după cele relatate mai sus, pe data de 30 aprilie, liderul Hezbollah, Hassan Nasrallah, a ţinut un discurs public în care el pentru prima dată a menţionat că organizația sa a fost gata să vină activ în ajutorul regimului sirian al lui Bashar al-Assad în lupta împotriva Al Qaeda și  externe și interne “opoziție” pentru a regula lui Assad. De asemenea, liderul Hezbollah a susţinut că acuzele de utilizare de către regimul de la Damasc a armelor chimice, în speţă sarin, au fost fabricate pentru a justifica intervenţia străină. În acelaşi timp, Iranul a cerut ONU să investigheze presupusa folosire a armelor chimice din Siria.

A doua zi, pe 1 mai, preşedintele Barack Obama a declarat că SUA este gata să înarmeze rebelii sirieni şi să îşi intensifice eforturile de răsturnare a lui Bashar al-Assad de la putere. Pe data de 3-4 mai au avut loc bombardamentele IDF. Apoi, pe 6 mai, Comisia independentă de anchetă a Națiunilor Unite privind Siria a emis o declarație că nu au nici o dovadă că Guvernul sirian a folosit arme chimice, sarin sau de orice alt tip, împotriva insurgenților rebeli. În schimb, ONU a găsit dovezi că rebelii au folosit Sarin și au încercat să dea vina pe regimul de la putere. Fără absolut nicio mică jenă, oficialii de la Washington și Tel Aviv au susținut taman invers.

Bombardamentele israeliene vin, coincidenţă, într-un moment când rapoarte directe din cadrul agenţilor de informaţii de pe teren indică mari succese recente ale armatei siriene în zonele deţinute de rebeli de-a lungul frontierei cu Libanul. Până când Israelul sau Washingtonul sunt în măsură să producă dovezi incontestabile în sens contrar, greutatea suspiciunilor comunităţii internaţionale privind acţiunile israeliene de război trebuie să fie percepută nu ca o pretinsă stopare a potențialelor rachetelor “game changing” ale Hezbollah, ci mai degrabă ca o încercare a Israelului, cu sprijinul Casei Albe de pregătire a climatului de opinie a lumii cu necesitatea unei intervenţii militare în stilul campaniei aeriane a NATO – IDF urmând a ruina definitiv Siria, de vreme ce după mai mult de doi ani de formare şi înarmare de mercenari și chiar de terorişti ai Al Qaeda, distrugerea regimului la putere în Siria pare să fi eșuat. Agresiunile decise de Netanyahu sunt un joc de noroc cu o doză de risc foarte înaltă, care ar putea avea efecte inverse colosale la Tel Aviv, precum şi la Washington. Alianţa şiită de pe axa Teheran – Damasc – Hezbollah în Liban este susținută ferm de Rusia lui Putin cu sprijinul discret al Chinei. Rebelii sunt la rândul lor susţinuţi de Qatar, Arabia Saudită, Washington și acum Israel. Deja Siria, Iran și Hezbollah au promis represalii. Situația are potențialul unui conflict ce poate scăpa de sub control.

Este cineva dintre cei ce se pricep la drept internațional, noțiuni de război just și injust, diplomație clasică și drepturile fundamentale ale omului pentru o schimbare?

F. William Engdahl este un reputat analist din sfera Geopoliticii, consultant pentru risc strategic şi multi-premiat autor al mai multor cărţi traduse în 13 limbi şi vândute în mii de exemplare, dintre care amintim “Myths, lies and Oil wars”, “Full Spectrum Dominace”, “Seeds of Destruction”. Mulţumim pentru acceptul de a deveni oaspete-contributor al PPW şi pentru cuvintele de încurajare. Mai multe articole ale autorului puteti citi pe blogul său personal, şi în viitor desigur şi pe site-ul nostru.

 

Leave a Reply