ANAF vs Intact sau intoleranța națională

February 26, 2016

Cazul ANAF vs. Antene, o mare mizerie, inclusiv privind reacțiile multora dintre susținătorii ambelor tabere

Nici nu știu cum să încep… dar da, mi-e pur și simplu scârbă! Da, mă refer la marea porcărie numită ANAF vs. Antene… sau numiți-o cum vreți voi, nu asta e important. Importante sunt aspectele de fond, apoi cele de nuanță și, dacă vreți, cele de culise. Adică, una peste alta, cum spuneam, marea porcărie, recte ”superba” diversiune, ordinara manipulare, marea și incredibila mizerie politico-jurnalistico-”sereisto”-”civică”. Cei mai mulți – voci avizate ori simpli cetățeni comentatori de ocazie – spun că acest caz a împărțit țara în două. Am spus cei mai mulți, marea majoritate, dar, din câte-am observat, mai sunt și alții, foarte-foarte puțini, ce-i drept, care nu sunt de nicio parte a baricadei. De ce? În primul și-n primul rând, cred eu, pentru că ei privesc înmărmuriți, îngroziți și oripilați cum cele două tabere ”clasice” au ajuns, din nou, să se porcăiască public în ultimul hal. De regulă, asta se întâmplă fără absolut niciun argument sau contra-argument (privind motivele pentru care unii îi înjură pe ceilalți). Sau mai rău, vorba unora nițel mai lucizi, dacă te hazardezi să ieși public și să-ți spui părerea, indiferent unde și indiferent cine ești, indiferent că ai sau n-ai argumente, indiferent că-ți exprimi opinia într-un mod mai mult sau mai puțin civilizat, ba și indiferent că ești în oricare dintre cele două tabere războinice sau chiar în cea de-a treia, nu există să nu te trezești pus la zid, insultat, etichetat și executat, într-un fel sau altul…

Și-acum, după ce am creionat acest tablou general, iată, conștient fiind de ceea ce-ar putea să mă aștepte, vă spun simplu și pe șleau: fac parte din cea de-a treia categorie! Prin urmare, nu sunt nici pro-Antene, nici pro-ANAF, dar nici contra lor, nu! Dar nu se poate așa ceva, ar putea să(-mi) spună unii dintre cei din cele două tabere. Ba uite că se poate, stimați ”beligeranți”, ba se poate, fiindcă aș putea să înșir argumente și în favoarea Antenelor, și în favoarea ANAF-ului, dar și argumente contra lor. De exemplu, contra modului penibil în care au procedat. La fel cum am o poziție clară și față de reacția Senatului, și a premierului Cioloș, și a președintelui Iohannis. Însă, n-am să spun nimic altceva decât în privința declarației lui Iohannis: a pierdut ocazia să tacă! Da, exact, acum chiar trebuia să tacă (mă rog, sau să spună simplu ”nu comentez”!), nicidecum să comenteze pe marginea unui conflict între o companie privată și instituțiile statului! Atenție, am precizat acest lucru făcând total abstracție de conținutul declarației sale, să nu înțelegeți greșit, n-am comentat deloc poziția președintelui, mesajul lui, ci am spus și repet, nu trebuia să se pronunțe în niciun fel pe marginea cazului. Ceilalți, toți ceilalți, e fix treaba lor, dreptul/obligația lor, interesele lor, așa că hai să revin la chestiune.

Taberele, cele trei. Am spus, nu țin partea nimănui și nici nu pot face așa ceva. Nu pot fiindcă, după părerea mea, totul a fost o manipulare ordinară încă de la început. Care început? Da, poate tocmai de la întrebarea asta ar trebui pornită orice analiză, orice luare de poziție, orice comentariu; și cine a început, când anume, cum și de ce? Condamnarea lui Voiculescu a declanșat totul? Sau faptul că ANAF-ul n-a făcut absolut nimic timp de 19 luni? Faptul că Antenele folosesc acum în mod incorect impactul emoțional asupra opiniei publice? Faptul că acum, în plină campanie electorală, da, da, mai toți pseudo-politicienii ”grei” sunt direct interesați – și se tem – să nu intre în vizorul Antenelor? Faptul că în fruntea ANAF tocmai a fost pus un fost sereist? Faptul că anumite grupări oculte chiar ar vrea să închidă gura Antenelor? – și-aici zău că vreau să fac o precizare extrem de importantă: indiferent că-mi place sau nu vreun jurnalist, respectiv vreo instituție media (în cazul de față Antenele; și nu, nu-mi place deloc politica lor editorială partizană, așa cum nu-mi place nici B1 TV, cu atât mai puțin România TV…), nu voi fi niciodată de acord nici cu cea mai mică tentativă de a închide gura vreunui ziarist și/sau a vreunei instituții media, niciodată, indiferent cine și pentru ce ar încerca o asemenea mârșăvie!!!

Astea fiind spuse, prima concluzie, a mea, evident, este că toată porcăria asta de conflict (regizat) manipulator mi-a demonstrat încă o dată că mare parte a populației cade mult, mult prea ușor în astfel de capcane, că înghite tare ușor ”gulgute”, că nu vrea argumente serioase, că nu acceptă păreri diferite, că încă nu înțelege nimic din ceea ce înseamnă dialogul civilizat, cu bun-simț! Iată de ce am scris ce-am scris, fără să discut pe cazul ca atare, dar poziționându-mă în cea de-a treia categorie. Și anume, cea care riscă să-și ia cele mai multe înjurături; fiindcă celelalte două tabere sunt pline-ochi de indivizi care imediat varsă tone de lături în capul oricui nu este de acord cu ei. Așa că aștept… zău c-aștept, mă aștept la orice pentru că, atunci când discut cu cineva la modul serios, indiferent cu cine și pe ce caz, indiferent că-mi place sau nu ce păreri aud/citesc, nu folosesc niciodată drept ”argumente” termeni/expresii precum băsist(ule), uselist(ule), antenist sau varan, liberal sau liber-schimbist (ori limbist), jigodie, pesedist bolșevic, lacheu jegos, acoperit sau descoperit, sinecurist, ziarist-slugă, șantajist, bugetar împuțit, uneperist de doi bani, traseist, derbedeu, ”iederă”, udemerist (sau ”pădurar”), imbecil, mercenar ordinar, pupincurist, trepanat, cretinoid, comunistoid, ”ghiocel”, ba nici măcar ”tehnocrat” (iată, tocmai le-am mai dat unora un motiv să mă înjure, celor care încă înghit cu voioșie superba tâmpenie numită ”guvern tehnocrat”!). Am înșirat doar câteva dintre drăgălășeniile cu care se gratulează public mulți dintre combatanți și cred că nu mai e cazul să înșir și alte mizerii ordinare dincolo de orice limită.

Cam așa am observat că se încheie, în mult prea multe situații, cel puțin pe tot internetul, polemicile în cazul ANAF vs. Antene; dar observația asta e la fel de valabilă, din păcate, și pentru destule așa-numite analize făcute nu de oricine, nota bene, ci chiar de anumite persoane, inclusiv unii jurnaliști (dar nu numai), care se pretind educate, influente, sus-puse, voci publice avizate și mai ales ”corecte” (și care nu acceptă niciodată alte păreri). Am să dau un singur exemplu elocvent, unul singur, însă chiar din interiorul breslei mele, fără să nominalizez. Pe de-o parte, un jurnalist de la Antene a tot explicat, cu destule argumente de altfel corecte și concrete, într-adevăr, de ce crede el că ANAF a acționat incorect, foarte ciudat și la comandă; însă, dincolo de toate argumentele expuse, el a ținut neapărat să sublinieze că explică de atâtea ori, atenție, până când vor înțelege toți ”cretinoizii”, ”trepanații”, ”băsiștii” și ”idioții” care-i înjură și care vor Antenele executate. Urât, foarte urât, mojicie și aroganță din plin!

Pe de altă parte, la B1 TV l-am auzit pe unul, evident că în timp ce ataca virulent Antenele și susținând total acțiunea ANAF, spunând și că cei de la Antene ”nici nu merită să fie numiți jurnaliști”! Hai, nu zău, ia uite unde era cel care decide cine e și cine nu e jurnalist! Ba mai mult, același moderator de emisiuni scrie undeva despre cei de la Antene că sunt niște ”derbedei”. Ei bine, dacă până și acești jurnaliști procedează în maniera asta primitivă și abjectă, să ne mai mirăm că mulți dintre fanii lor preiau modelul? Iată de ce a doua mea concluzie sună așa: se spune că jurnaliștii sunt formatori de opinie, deci, generic vorbind, fiecare jurnalist creează curente de opinie și reacții aproape identice cu modul în care el se manifestă profesional. Eu așa am constatat că se întâmplă.

Una peste alta, a treia și ultima mea concluzie are ca bază primele două concluzii, prin urmare zic: stăm bine, stăm foaaarte bine, adică precum în politică, așa și în media; precum în media, așa și în rândul opiniei publice și invers. Un fel de schizoidie națională și lipsă de toleranță în lanț. Din aceste motive nu fac parte și nici nu vreau să fac parte din niciuna dintre cele două tabere, din aceste motive nu discut deloc pe cazul ANAF vs. Antene. Deși, între noi fie vorba, poate oarecum indirect chiar asta am făcut, afirmând că toată povestea îmi pare a fi o mare-mare porcărie diversionistă regizată în culise. Cu multe reacții stupefiante ale părților implicate, respectiv cu reacțiile deplorabile și prostești ale mult prea multora dintre susținătorii fanatici ai ambelor tabere.

Peter-Vasile CZOMPA

2 Responses to “ANAF vs Intact sau intoleranța națională”

  1. pastel says:

    Un text si citeva concluzii de bunsimt!
    Personal am ales, in urma actiunilor criminale ale lui basescu si grupului lui mafiot, sa fiu de partea antenelor, chiar daca acestea il apara pe patronul lor – Voiculescu.
    Mi-as dori ca si alte posturi Tv sa-si apere patronii si sa dezvaluie hotiile altor politicieni, altor hoti, sau sa se uneasca si sa dezvaluie mirsaviile oamenilor din toate partidele, si altora ca ei, care in hotiile lor sint prea strins legati, facind dezastru in averile statului, implicit afectind si viata noastra.
    A sta deoparte fara condamnarea ilegalitatii este un act de lasitate, asa cum vedem la multi “multumiti” de situatia lor.
    Daca este sa discut disputa, tema ANAF-Antene, atunci vedem si constatam ca momentul ales nu este intimplator, ca rezultatul ar fi trebuit sa inchida inainte de alegeri emisiunile Antenei 3 devenita stinjenitoare prin insistenta dezvaluirilor indreptate inspre mafia condusa de basescu, cu oameni pusi si ramasiinca in functie sa apere “marea opera” pusa la cale timp de zece ani.
    Cit despre diversiunea regizata nu am reusit sa vad in care parte ati pus-o!
    Seara buna!

  2. Gabriel Stan-Lascu says:

    Părerea mea este că dacă o dispută între două părţi beligerante este regizată, apoi ea e regizată de un regizor, adică de o terţă parte, care se situează undeva deasupra celorlalte două aflate în (aparent) conflict. ;)

Leave a Reply