Asasinarea lui Nemtsov – un game al serviciilor secrete ?
February 28, 2015
În noaptea dintre 27 și 28 februarie la Moscova, în apropierea imediată a Kremlinului, a fost ucis cu patru focuri de armă Boris Nemțov, unul dintre cei mai proeminenți lideri ai opoziției antiputiniste liberale din Rusia. Politicianul și-a găsit moartea în mijlocul Podului Bolshoi Moskvoretskii peste râul Moscova. Politicianul rus se întorcea aproape de miezul nopții spre casă de la un restaurant situat în imediata apropiere de Piața Roșie și era însoțit de o domnișoară, un top-model de 24 de ani, având pașaport ucrainean. Potrivit versiunii elaborate inițial de organele de anchetă, o mașină s-a oprit alături de cei doi, din care s-a tras în plin cu un pistol de tip Makarov. Nemțov a decedat pe loc, primind patru gloanțe în spate și în cap, pe când însoțitoarea sa, de care ucigașul nu a fost interesat, a rămas nevătămată.
În acest mod șocant a plecat din viață unul dintre cei mai proeminenți și luminoși reprezentanți ai politicii și puterii ruse din anii ’90. Numit de primul presedintele al Rusiei, Boris Eltin (la rândul său proaspat ales în 1991) în postul de guvernator al Regiunii Nijnii Novgorod la doar 32 de ani și fără antecedente politice însemnate (în afară de conducere abilă a campaniei electorale prezidențiale a lui Eltsin în această regiune importantă pe Volga), Boris Nemtov în doar 7 ani a ajuns, nu fără scandaluri legate de învinuiri de coruptie, în fotoliul vicepremierului guvernului rus. O poziție înaltă din care l-a zburat criza din 1998, când Rusia a dat faliment în condiții deplorabile. Acest moment crucial pentru istoria postsovietică a Rusiei s-a dovedit până la urmă nefastă pentru cariera tânărului și charismaticului politician, a cărui alura atletică și apucăturile de bonvivant l-au slujit foarte bine în relațiile sale cu femei frumoase, dar nu mai convingea pe alegătorul rus de rând, care a adunat prea multe pretenții pentru echipa politică a “democraților” lui Eltsin și ale cărui gusturi conservatoare cereau ceva mirosind mai mult a URSS, dar nici pe reprezentanții serviciilor secrete care au preluat treptat pârghiile de la conducerea țării. Deși nu toți reprezentanții “cercului familial” a lui Eltsin s-au dus tocmai spre zona opoziției (unii primind posturi decente și bine plătite ca Anatoli Ciubais, alții retrăgându-se liniștit în umbra fără ca cineva să-i sâcîie prea mult cu întrebări despre sursele bunăstării lor, ca Valentin Yumasev, ginerele președintelui), lui Boris Nemtsov nu i s-a mai găsit un loc în corabia puterii preluată de Putin. El nu s-a resemnat, preferând integrării – în rândurile tăcute și obediente ale vechii nomenclaturi – faima unuia dintre cei mai activi lideri de opoziție prooccidentală din Rusia, chemând la schimbare totală a puterii și la reîntoarcerea Rusiei pe făgaș proamerican. Insa pe plan politic acest program nu era valoros: la alegerile regionale din 2012-2013 partidul său RPR-PARNAS a reușit să atingă pragul de 5% de voturi doar în câteva regiuni, ceea ce i-a permis totuși lui Nemtsov să ocupe locul de deputat regional al Dumei din Regiunea Iaroslavl. Aceasta era calitate în care el a plecat din viață în istorie.
Revenind la evenimentul de seara trecută, putem observa că acest omor a zguduit și a șocat lumea politică și societatea rusă nu doar prin cruzimea și insolența deosebită (zona incidentului este securizată de forțele de ordine și există multiple camere web de supraveghere), care totuși nu poate fi trecută cu vedere. Mai mult, crima s-a petrecut în inima Moscovei, la umbra zidurilor Kremlinului, iar autorii ei au arătat un dispreț absolut nu doar față de ordinea publică ca atare, ci și pentru măsuri și mijloace tehnice de securitate indispensabile unui loc prin care zilnic trec zeci de oameni de la vârful puterii și politicii ruse – poate nu toți cu domnișoare de mână, pe jos și fără corp de pază și protecție, dar oricum vulnerabili în caz de un atac neașteptat. Iar violența, și încă una mortală, față de reprezentatul nomenclaturii de stat, chiar și cu faimă de opozant, este ceva fără precedent în istoria Rusiei. “Uciderea lui Nemtsov reprezintă printre altele o încălcare a unei convenții ”informale” prin care persoanele de astfel de rang nu sunt ucise. Vorbim totuși de un ex-vice prim-ministru al Rusiei. Un precedent pentru uciderea unei persoane de asemenea rang în istoria post-sovietică, eu personal nu știu” – remarcă politologul rus Pavel Svyatenkov.
Însă nu acest detaliu a atras cel mai mare atenția analiștilor politici. Moartea lui Nemtsov a survenit ”tocmai la timp”, cu o zi înainte de marele “Marș contra crizei” sau ”Marșul Primăverii” anunțat de opoziție pe 1 martie, și i-a reînnoit acestei acțiuni (care înainte de tragedie trezea nedumerirea publicului simpatizant al opoziției, iar publicul conservator pur și simplu o lua în derâdere) nu numai agenda, dar și locul precum și numărul așteptat de participanți. Acum marșul acesta, plănuit inițial la marginea Moscovei, unde primăria i-a permis opoziției să facă acțiunea de protest, va avea loc în centru, în raionul administrației prezidențiale, ale diferitelor ministere și ale serviciilor secrete. Iar din “Marșul contra crizei”, cu agenda economică și antimilitară, conceptul ceremoniei s-a schimbat în una funerală, care va aduna cu siguranță mai multă lume.
Despre acest marș trebuie precizat că organizarea lui s-a făcut în condiții foarte nefavorabile pentru opoziția proocidentală din Rusia. Intâi ideea lui a apărut după criza rublei din decembrie, iar pretextul trebuia să fie pronunțarea sentinței în dosarul vestitului opozant Alexey Navalnyi, așteptată pe 15 ianuarie. Însă autoritățile au stins incendiul de pe bursă cu măsuri administrative, iar pe Navalnyi l-au condamnat la o pedeapsă care nu era legată cu privarea de libertate tocmai înainte de Anul nou și pe neașteptate, surprinzând astfel opoziția, care nu a mai avut la momentul dat pe agendă nici criza, nici victima celebră. (Trebuie luat în seamă și faptul că intervenind în mod deschis în favoarea Kievului la acțiunile precedente, opoziția liberală din Rusia s-a postat contra opiniei generale, care a identificat-o ca fiind separată de interesele naționale ale poporului rus, și ca urmare a pierdut mult din popularitate). Așadar, în ianuarie marșul opoziției a fost amânat pe 1 martie, iar când ziua s-a apropiat, criza economică n-a devenit încă destul de acută ca să scoată masele în stradă iae evenimentul risca să fie din nou un fiasco. Acțiunea anunșată aduna, după estimarile făcute de grupuri pe rețelele sociale, cel mult 10-12 mii de oameni în Moscova și aproape pe nimeni în regiuni, ceea ce era mult mai puțin față de marșurile anti-putiniste din anul 2012. Acum, în schimb, ratingul lui Putin a atins încă o cotă maximă de 86% – potrivit sondajului Levada-Center, instituție sociologică cu autoritate, independentă și fără obligații oficiale. Mulți se întrebau încă ieri ce va face opoziția liberală dacă lumea nu va ieși în stradă nici de data asta. Din dimineața zilei de 28 februarie aceste întrebări nu se mai pun – acțiunea opoziției are ca motiv de bază sângele nefericitului Nemtsov. Să fie acesta un motiv suficient pentru revigorarea opoziției din Rusia ? Greu de anticipat.
Este important și faptul că tocmai de acest marș erau legate speranțele celor din țară și de peste hotare care aspiră de ceva timp la răsturnarea regimului lui Putin în Rusia. Încă din decembrie 2014 au existat zvonuri despre iminența unei lovituri de stat, produsă prin intermediul elitelor politice, ba chiar au devenit tot mai intense, strecurându-se chiar și în presa oficială sub forma unor aluzii indirecte. Acest tip de așteptări erau alimentate nu doar de diferite declarațiile din occident a activiștilor sau politologilor emigranți (precum ale lui Mikhail Khodorkovski, a cărui popularitate este mai degrabă negativă în Rusia, în ciuda anilor petrecuți în închisoare), dar și de zvonuri concrete precum cele despre venirea posibilă în Moscova a luptătorilor de pe Maidanul ucrainean, sau a șantajării de către foruri americane a reprezentanților elitelor ruse, care ar prefera astfel să-l înlăture pe Putin în schimbul păstrarii averilor din conturile pe care le au în băncile occidentale. Însă din toate aceste scenarii mereu lipsea un element foarte important – nici o lovitură de palat nu se face doar cu mâinile oamenilor de pe maidan, susținerea principală totdeauna are să vină din partea vreunei instituții de forță din stat. Însă nici armata, nici poliția din Rusia nu au acum la vârful conducerii lor oameni care să aibă legături evidente cu mari fluxuri financiare din Rusia. Însă asemenea proximități există în mod vădit într-o altă structură, a serviciilor secrete, în rândul cărora politologii deslușesc un grup pe care-l numesc aluziv “aripa comercială a serviciilor speciale”. Mai exact în acest grup se regăsesc unii din reprezentanții care n-au stat cu mâinile în sân la procesele de destrămare a URSS-ului și a instalării în Rusia a regimului proamerican al lui Eltsin, și care acum au capacități și motive să intervină în politică, prinși fiind la strâmtoare de către organele anticorupție din Occident. Iar evenimentele care vor urma vor arăta dacă acest grup va rămâne fidel lui Putin sau au decis deja altceva.
Oricum, mâna care a tras în Nemtsov pe podul care leagă Piața Roșie cu cartierele de lux din inima Moscovei, a deschis un game nou în politica rusă – jocul cu arme care până acum se credea interzis pe teritoriul țării, excepție poate făcând doar regiuni beligerante precum Cecenia în trecut. Azi Putin a răspuns la această ”provocare” prin scrisoarea personală adresată mamei lui Boris Nemtsov, în care a promis că “va face tot ce este necesar pentru ca organizatorii și executanții acestei josnice și cinice crime să-și primească pedeapsa exemplară”. Sarcina îndeplinirii acestei promisiuni a fost pusă – deloc întâmplător – în sarcina Comitetului de Anchetă al Rusiei – un organ de anchetă separat și de vechiul Parchet și de serviciile secrete (precum FSB-ul, ale cărui șefi sunt cunoscuți prin poziții patriotice tradiționaliste). Iar comentariile care au curs toată ziua din partea diferiților reprezentanți ai legislativului sau a partidelor politice din Rusia arată clar că prin sufletele nomenclaturiștilor politici din Rusia a trecut fiorul morții. Un fior de gheață de care nu se vor elibera prea curând.
Tatiana Jukova
Leave a Reply