“Atitudinea conducerii Coreei de Nord nu a atins încă vârful de criză” sustine expertul militar, col. (r) Hari-Bucur Marcu

April 8, 2013

Anticipam după întâlnirea din februarie de la Almaty (Kazahstan) pe dosarul iranian că în lunile următoare Coreea de Nord ar putea surclasa preocuparea comunităţii internaţionale privind Iranul. Ceea ce iată, este o realitate, tensiunile şi declaraţiile ameninţătoare din Peninsula Coreeană ţinând prima pagină a mass-mediei din întreaga lume (iar noile runde de negocieri pe dosarul nuclear iranian de la Istanbul şi Almaty trecând aproape neobservate). În ceea ce priveşte Coreea de Nord, s-a scris mult, opiniile editorilor şi analiştilor din întreaga lume rămânând în marea lor majoritate în domeniul speculaţiilor. Drept pentru care am decis să întrebăm un expert militar cum vede un ochi profesionist derularea ultimelor evenimente din Orientul Îndepărtat.

- Dl. Hari Bucur-Marcu, recent îngrijorarea comunităţii internaţionale pare să fi crescut direct proporţional cu declaraţiile tot mai războinice ce vin dinspre Phenian. Întrebarea mea: întemeiată sau nu îngrijorarea ? În fond, astfel de declaraţii au tot fost în timp fără să fi urmat ceva semnificativ, în afara unor noi tranşe de ajutoare pentru Coreea de Nord – oarecum, pe principiu: OK, vă dăm ajutoare, numai tăceţi din gură !

- Așa cum puneți întrebarea, este ușor de răspuns, pentru că întrebați despre viziunea comunităţii internaționale, care are atitudini și comportamente suficient de predictibile. Dacă m-ați fi întrebat despre Republica Populară Democrată Coreeană, mai bine cunoscută cu numele de Coreea de Nord, nu aș fi știut răspunsul exact, pentru simplul motiv că toată lumea este de acord asupra unui aspect: deciziile luate de conducerea de acolo sunt complet imprevizibile. Deci, în loc de îngrijorare, aș vorbi despre preocuparea comunității internaționale privind vorbele și acțiunile belicoase ale nord-coreenilor. Atât americanii, cât și sud-coreenii, care sunt direct vizați de Coreea de Nord, au luat foarte în serios acțiunile acesteia și și-au luat măsuri în consecință, măsuri atât de natură militară, cât și politică. Ceea ce înseamnă că ei văd (inclusiv prin intermediul operaţiunilor de intelligence de la faţa locului) ceva mai mult decât retorică belicoasă din partea nord-coreenilor.

Din perspectiva Coreei de Nord, cred că aveți dreptate să comparați situația actuală cu alte asemenea momente, în care Coreea de Nord a agitat apele pentru a fi băgată în seamă sau pentru a avea o carte de joc mai bună la masa negocierilor care au loc între cele două state coreene. Și, totuși, sunt unele semne că ar fi vorba și de lucruri inedite în atitudinea nord-coreenilor. Eu nu sunt un specialist în Coreea de Nord. Nu am fost niciodată acolo, nici măcar în regiune. Cu toate acestea, unele aspecte militare îmi sunt familiare și pot să le comentez, cum pot comenta și unele aspecte de politică internă nord-coreeană, dacă fac o analogie cu regimul comunist din România, de dinainte de 1989, care fusese copiat după cel nord-coreean. Pe această bază, pot bănui că atitudinea conducerii Coreei de Nord nu a atins încă vârful de criză. Toată lumea se așteaptă ca declarațiile belicoase și manevrele de instalații militare pe teritoriul nord-coreean să fie continuate cu noi teste de rachete și chiar cu noi incidente de frontieră sau, mai bine spus, de linie de demarcație. Statele Unite, Coreea de Sud, Japonia și alții interesați sau vizați se pregătesc însă și pentru acțiuni militare de mai mare amploare, inclusiv de lansare de rachete nord-coreene spre ținte din regiune.  În tot cazul, nu sunt încă semne suficient de evidente că situația creată zilele acestea ar fi una fără întoarcere, care ar duce, inevitabil, la o confruntare militară cu mijloace clasice sau chiar cu mijloace nucleare, între Coreea de Nord și Statele Unite, alături de Coreea de Sud, Japonia și alții.

- Ar putea fi şi această rundă de ameninţări o încercare a liderilor Coreei de Nord de a masca într-un fel lipsa oricăror reforme promise la venirea la conducerea ţării a lui Kim Jong-un ? Sau ar putea să fi fost initial o astfel de incercare şi între timp să fi scăpat controlului liderului de la Phenian (lăsat poate intentionat să îşi închipuie că el e cel care face regulile acestui joc) ?

- Am impresia că modelul de comandă și control nord-coreean este unul în care liderul Kim Jong-un este cu adevărat discreționar în decizii, dar depinde de alții atât în formularea problemelor cât și în stabilirea soluțiilor. Adică, puterea îi aparține liderului, dar influența aparține celor din cercul imediat din jurul acestuia. Dacă acest model este corect, atunci toată povestea asta cu escaladarea tenisunilor și amenințărilor are, probabil, și două cauze interne, care se pot manifesta simultan. Una este consolidarea puterii și autorității de lider a lui Kim Jong-un și de reașezare a ierarhiei influenților în jurul său, iar cealaltă este de mascare a unei foarte proaste guvernări, prin inducerea unui pericol extern. Sunt publicate informații că, zilele astea, presa din Coreea de Nord pregătește populația cu ideea unui atac nuclear preventiv venit din partea SUA. Cât despre promisiuni de reformă neonorate, eu cred că este vorba, mai degrabă, de așteptări sau speranțe nu pe deplin justificate că tânărul lider nord-coreean ar fi dispus la asemenea reforme, care să țină seama și de nevoile și necazurile propriului popor.

- Cum s-ar justifica reacţiile ambigue venind dinspre China şi Rusia – considerate încă aliaţi ai Phenianului şi cu importante interese în regiune ?

- China este, într-adevăr, un jucător-cheie al întregii partide. De fapt, totul a început cu votul dat de China în favoarea rezoluției Consiliului de Securitate al ONU prin care se sancționa RPD Coreană pentru un test cu rachetă din decembrie 2012, interzis de rezoluțiile anterioare ale aceluiași Consiliu de Securitate. De altfel, și Federația Rusă a votat la fel ca și China, realizând astfel o premieră în obținerea unei unanimități privind poziția internațională față de statul nord-coreean. Acum, China a avertizat Phenianul să nu îi pună cetățenii săi în pericol, după ce Coreea de Nord a anunțat public posibilitatea declanșării unor violențe care să afecteze securitatea personală a resortisanților de alte naționalități. Și, fără să numească vreun stat, Beijingul a mai declarat că este inacceptabilă acțiunea oricui ar pune în pericol pacea în regiunea asiatică în care se află și Coreea de Nord.

Din aceste aspecte, putem înțelege un element esenţial: că atât China cât și Rusia nu au fost consultate înainte de declanșarea agresiunii verbale nord-coreene și că nu au vreun cuvânt de spus în ceea ce face acum Phenianul, ori în ceea ce are de gând să facă în continuare. Asta nu înseamnă că aceste două state, între care totuși China are o postură predominantă, și-ar fi luat mâna protectoare de pe Coreea de Nord. Ele doar se disociază public de actuala politică belicoasă a tovarășului Kim și salută postura defensivă a Coreei de Sud și Statelor Unite ale Americii.

- De ce în tot acest război zgomotos al declaraţiilor între beligeranţi (deocamdată virtuali), se aude foarte puţin, spre deloc, despre reacţiile şi mutările Japoniei ? Oricum ar fi, în cazul unui conflict – chiar si de mică amploare – Japonia va fi neîndoielnic afectată…

- Japonia nu are niciun motiv să fie vocală în acest dialog. Și nu cred că este doar prudență în atitudinea rezervată a Japoniei. Mai degrabă, ar putea fi o așezare corectă a priorităților şi opţiunilor proprii. Din punct de vedere strategic și militar, Japonia ia în calcul atitudinea chinezilor mult mai mult decât amenințările nord-coreene, indiferent de cât de credibile ori bombastice ar fi ele. Poate că, deloc întâmplător, călătoria itinerantă din această săptămână a secretarului de stat american John Kerry cuprinde întâi vizita la Beijing și apoi cea la Tokyo şi Seul.

- Se spune că planurile de război funcţionează impecabil până la deschiderea ostilităţilor, strategiile ulterioare urmând a se adapta în funcţie de cursul evenimentelor din teren.  După atenţionarea Phenianului privind necesitatea evacuarii ambasadelor străine până pe 10 aprilie, oficialii de la Seul par a fi convinşi că într-adevăr e o chestiune de zile până la lansarea primului atac. Ce vă spun flerul şi experienţa dvs. despre posibila escaladare a tensiunilor ?

- Cum spuneam mai înainte, se așteaptă agravarea situației prin utilizarea mijloacelor/acţiunilor militare, dar numai până la nivelul unor incidente de-a lungul liniei de demarcație între cele două ţări. Chiar și eventuala lansare a unor rachete nord-coreene ar fi privită mai mult ca un incident militar decât ca o declanșare a ostilităților sau începerea unui război. Se mai așteaptă un atac cibernetic nord-coreean asupra infrastructurii americane, dar nici acela nu ar putea fi calificat drept război în sensul clasic. Este puțin probabil că Statele Unite sau Coreea de Sud ar ataca cu forțe armate Coreea de Nord. Ca să facă așa ceva, ar trebui să aibă acordul explicit al Chinei și implicit al Rusiei. Adică, ar trebui aplicat modelul conflictului libian sau, în cel mai acut caz, modelul războiului din Golful Persic din 2003. Ori, situația din zilele astea nu a evoluat nici pe departe până la o asemenea dezbatere între jucătorii-cheie amintiți aici.

Cred asta mai ales pentru că, după toate datele la dispoziție, acțiunile Coreei de Nord, fie ele verbale sau militare, au o caracteristică modulară, în sensul că, pentru fiecare pas făcut de nord-coreeni se așteaptă o reacție din partea Coreei de Sud și Americii, iar următorul pas este calibrat în funcție de acea reacție. Este foarte posibil să asistăm doar la un test al tânărului Kim aplicat omologilor săi sud-coreean și american, în condițiile în care lipsa de experiență a președintei sud-coreene în problemele strategice, combinată cu faptul că aceasta este prima femeie aleasă în această funcție, este privită de nord-coreeni ca o vulnerabilitate ce merită explorată, pentru a i se cunoaște limitele. În ceea ce îl privește pe președintele american, noua sa doctrină numită „pivotarea pe Pacific” este încă în curs de definire, iar Phenianul nu este sigur de locul pe care i l-a destinat Barack Obama în această nouă doctrină. Și, în mod firesc, ar vrea să îl afle. Numai că, în loc să întrebe direct, tovarășul Kim preferă să lanseze amenințări.

În tot cazul, părerea mea este că nimeni nu știe cu exactitate cum vor evolua lucrurile, din perspectiva Coreei de Nord, pentru că regimul politic de acolo, în frunte cu liderul lor, este imprevizibil. Genul acesta de reacţii mai greu predictibile sunt o caracteristică a statelor prăbușite, dacă este să facem o comparaţie cu fostul regim comunist din România, state în care nimic nu funcționează normal, cu excepția bunului plac al conducătorilor. Care, uzual, au nefericitul obicei de a se crede invincibili. Ca atare, orice opţiune este posibilă în derularea ulterioară a evenimentelor.

interviu realizat de Gabriela Ioniţă

One Response to ““Atitudinea conducerii Coreei de Nord nu a atins încă vârful de criză” sustine expertul militar, col. (r) Hari-Bucur Marcu”

  1. Interesant si instructiv articolul dumneavoastra!
    Este bine sa gasesti informatii originale
    si variate. Ca tot vorbeam de varietate, pentru cei interesati, am gasit un site
    cu articole generale – imbracaminte, pastile de slabit, electronice si tot felul de alte lucruri la preturi foarte mici, dar de o calitate buna.

    Ce este interesant pe acest site este faptul ca aduna la un
    loc toate reducerile din magazinele online de
    pe piata, chiar si cele ale unor branduri renumite. http://www.bazargorj.ro

Leave a Reply