Brexit – trezirea la realitate

April 5, 2017

Încet dar sigur, realitățile din teren vin să confirme ceea ce au susținut remainers-ii încă de la bun început:
Este absurd să crezi că va putea fi încheiat un nou acord cu UE în acești doi ani, cât se vor negocia condițiile de ieșire am Marii Britanii din UE. Iar fără un acord cu Europa, economia UK se va prăbuși.

Cu acest lucru, de altfel au fost de acord și Brexiterii, doar că nu se va ajunge acolo au spus ei. De ce?! Simplu, ”pentru că fără noi Europa are mai mult de pierdut decât avem noi fără Europa, au spus la unison Brexiterii. Dacă negociem cum trebuie o se ne fie mult mai bine decât îanainte pentru că fără noi europenii, în frunte cu industria auto germană vor suferi teribil”, au susținut Brexiterii înainte, în timpul dar și după încheierea votului pentru referendum….

Ori ce să vezi; nu numai că nimeni pe continent nu arată că s-ar tăvăli în chinuri că pleacă Marea Britanie din EU, dar sunt chiar mulți care, din comportamentul lor de până acum, pare că și-ar dori să-i vadă pe Britanici plecați cât mai repede. Mai mult, unii par chiar că nu-si doresc să-i mai vadă prea repede înapoi. Culmea, nici măcar puternicul aparat de lobby al industriei constructoare de mașini germane nu pare a fi reușit să convingă pe careva de cât de importanți sunt consumatorii britanici pentru producîtorii de WV, Audi, BMW sau Mercedes.

Până una alta lucrurile par a merge fix în sens invers. Fonduri mai de investiții și companii mari de asigurări și-au anunțat, rând pe rând, mutarea operaținilor pentru Europa de la Londra la Dublin, Frankfurt sau la Brussles. Deși fiecare plecare în sine este spectaculoasă prin implicațiile pe care le are asupra principalului sector de activitate, referindu-mă aici la sectorul serviciilor, acesta fiind cel ce generează aproape 80% din veniturile UK-ului, stirile despre plecarea acestor giganți financiari au fost fie minimalizate cât s-a putut de mult, fie chiar luate în derâdere de propaganda Brexiterilor.

Din păcate, toți artizanii acestui joc ieftin, politicianist, dar cu urmări extrem de grave pentru economia Marii Britanii, consecințe ce se vor face simțite pe perioade foarte lungi de timp și vor marca generații de acum încolo, atunci când relitățile vor veni peste ei și oamenii se vor trezi din această iluzorie libertate, această marasmă a independenței și suveranității politice și economice, vor spune că nu ei sunt de vină că au manipulat și mințit grav determinând votul pentru Brexit, ci fie că Theresa May nu a fost capabilă să negocieze un viitor mai bun pentru ei, fie că Europa în dorința ei de a se răzbuna și de a pedepsi poporul britanic pentru alegerile lui s-a unit împotriva lor și că este de datoria lor să dovedească lumii că ei pot trece peste asta și că sunt mai buni, fie că este o conspirație mondială, fie o combinație avand câte un pic din din toate acestea.
Iar în acestă logică, de la această retorică la cea în care un deputat cu rang înalt din randul partidului de Guvernământ vede în dreptul de veto al Spaniei în disputa privind aeroportul si drepturile Gibraltarului o declarației de război, afirmând ca Theresa May ar trebui să apere drepturile Gibraltarului așa cum pe vremuri Margaret Thatcher a apărat pe vremuri independența Insulelor Falklands, nu mai fost decât un o jumatate de pas. Distanță parcursă cu rapiditate după cum s-a putut vedea zilele trecute, chiar înainte ca discuțiile propriuzise pe marginea celebrului Art. 50 să înceapă efectiv.

Sorin Ardelean

Leave a Reply