Chicago – gangsteri și eroi

November 7, 2014

Tot văzând cum mulți oameni de bună credință își manifestă oroarea nedisimulată privind inconștiența cu care cei mai mulți dintre corupții zilei și-au trimis – mai exact și-au luat cu sine – după gratii propriile odrasle, mi-am amintit de două istorioare citite pe internet cu ceva timp în urmă. Pentru cei interesați, vă asigur că le puteți găsi integral în cel puțin o duzină de limbi ale pământului, semn că întrebările privind conștiința morală, moștenirea de clan, infracționalitatea, exemplul care inspiră și educația nu sunt specifice doar românilor; voi încerca să le redau în cele ce urmează, și vă voi lasă plăcerea de a trage singuri concluziile ce se impun de aici.

1. Avocatul Diavolului din Chicago

Probabil cei mai mulți dintre cititori au auzit despre unul dintre cei mai celebri gangsteri ai lumii: Alphonse Capone, mai cunoscut sub numele de Al Capone, ”Marele Al” sau ”Scarface” din cauza unei cicatrici amintire din anii tinereții. În 1921 Capone părăsește New York-ul și se mută împreună cu familia la Chicago. Aici, Capone se alătură bandei “Chicago Outfit” ce se ocupa cu diverse infractionalități. Cea mai profitabilă era traficul cu alcool, interzis din cauza prohibitiei din acele vremuri. In acele vremuri o mare parte dintre funcționarii publici și instituțiile statului era un teren fertil pentru corupție, permitând grupărilor mafiote să-și desfășoare fără mari bătăi de cap activitățile ilegale. Mai mult, Al Capone stăpânea la perfecție arta politicii și devenise o figură proeminentă în lumea interlopă. Astfel că, în ciuda afacerilor sale necurate, el a devenit în scurt timp o personalitate publică foarte renumită. Și cu cât mai odioase erau faptele sale, cu atât el părea că mereu va scăpa nepedepsit.

În mod evident, în istorioara noastră există și un ”avocat al Diavolului”, eminența cenușie din umbră care își vinde conștiința pentru bani și influență. Capone avea un avocat și sfătuitor, Edward O’Hare, cunoscut mai degrabă sub nick-name-ul  „Eddie cel uşuratic”. Eddie nu era degeaba avocatul lui Capone. Era un as în domeniul juridic. Era cel mai bun dintre cei mai buni! Îndemânarea şi abilităţile sale avocăţeşti l-au ţinut vreme îndelungată pe Marele Al departe de închisoare. Este adevărat că răsplata sa a fost regească iar Eddie s-a bucurat de viaţa de lux a gangsterilor din Chicago fără să ia în seamă atrocităţile care se petreceau în jurul lui.

Eddie însă avea un fiu pe care-l iubea ca pe ochii săi din cap. În mod evident, ca oricărei beizadele respectabile, fiului lui Eddie nu i-au lipsit hainele scumpe, maşinile sport luxoase şi o educaţie aleasă în cadrul Academiei Militare.  În mod surprinzător însă, Eddie, cel care era apărătorul de top al greilor din crima organizată ce teroriza Chicago, dorea ca fiul său să nu-i calce pe urme. Dorea ca fiul său să devină o persoană mai bună decât el. Cu toată averea şi influenţa sa, Eddie resimțea cu o acută tristețe lipda celor două lucruri pe care orice ar fi făcut nu i le putea oferi fiului său: un nume bun şi un exemplu bun de urmat.

Într-o bună zi, „Eddie cel uşuratic” a decis că pentru fiul său trebuie să repare răul pe care l-a făcut. În consecinţă, a hotărât să se prezinte la autorităţile locale şi să spună adevărul despre Al „Scarface” Capone, încercând să-și spele astfel o parte din păcate şi dovedindu-i fiului său că era el însuși în stare de integritatea morală pe care o pretindea acestuia, conștient fiind că gestul său nu va rămâne ”nesancționat” de foștii săi parteneri.

Culmea ironiei: Deși Al Capone s-a aflat în spatele a zeci de asasinate comandate, Capone nu a fost condamnat pentru nicio crimă. Deși a fost regele mafiot al comerțului clandestin cu băutura, el n-a fost niciodată condamnat pentru încălcarea legii prohibiției. Inițial, el a fost acuzat de evaziune fiscală și încălcarea legii Volstead, dar aceasta din urmă acuzație, a fost ulterior retrasă, iar motivul pentru care Capone a intrat, în cele din urmă, la închisoare a fost evaziunea fiscală.

La data de 17 octombrie 1931, Alphonse Capone a fost condamnat la 11 ani de închisoare pentru evaziune fiscală. Judecatorul a refuzat cauțiunea în cazul său și astfel Al Capone a fost încarcerat. A fost eliberat în 1938. Cu o săptămână înainte de eliberarea sa, Eddie O’Hare a fost împușcat mortal în timp ce-și conducea mașina pe o străduță liniștită din Chicago.

2. Eroii care inspiră

Cel de al doilea război mondial a creat o mulţime de eroi și legende. Fiecare cu fărâma sa de adevăr și hiperbolizare. Ei sunt cei care i-au inspirat ulterior și continuă să îi inspire pe americani în crezul lor de născuți învingători. Printre aceştia se numără şi locotenentul major Edward Henry (Butch) O’Hare, pilot militar cu misiune pe portavionul Lexington din Pacificul de Sud.

Se spune că într-una din zile escadrila sa a fost trimisă într-o misiune de patrulare. Pe când se afla în aer, pilotul Butch O’Hare şi-a verificat rezervorul de benzină şi a constatat cu stupoare că a uitat să alimenteze. Situaţia era deosebit de gravă, deoarece nu avea destulă benzină să-şi îndeplinească misiunea şi să se întoarcă la bază. Comandantul său de zbor l-a sfătuit să se întoarcă pe portavion. După o perioadă de ezitare, s-a desprins din formaţia sa și s-a îndreptat spre bază, când deodată a zărit ceva care l-a șocat. O escadrilă japoneză de avioane se îndrepta cu toată viteza înspre formaţia americană de zbor. Escadrila americană efectua o simplă misiune de patrulare, nu era dotată cu armament care să le permită o ripostă serioasă şi, cu părere de rău, Butch a constatat că nu putea să facă nimic pentru ei ca să-i avertizeze şi să-i salveze. A raționat rapid că avea o singură opțiune: să le distragă atenția japonezilor.

Fără nici o urmă de ezitare şi fără să se gândească la siguranţa sa, pilotul s-a îndreptat înspre escadrila japoneză. Cu stupoare, japonezii au constatat că erau atacaţi cu mitraliera chiar din mijlocul formaţiei lor. Unul câte unul, avioanele inamice au fost luate cu asalt. Butch zbura în toate părţile ţintind înspre cât mai multe avioane, până ce i s-a terminat muniţia. Chiar şi aşa, el şi-a continuat atacul. Butch a început să zboare aproape de avioanele japoneze ca să le prindă aripile şi să le doboare sau să le deterioreze. Văzând atacul vehement al avionului american, japonezii au decis să se retragă. Uşurat, cu avionul la limita capacităților sale tehnice, Butch O’Hare s a îndreptat spre portavion, unde a raportat ceea ce s-a petrecut în timp ce se întorcea la bază. Camera de filmat montată pe una dintre aripile avionului său a redat întreaga întâmplare. Butch distrusese parțial cinci avioane inamice. Acest eveniment a avut loc pe 20 februarie 1942, iar Butch a devenit primul erou de aviaţie din timpul celui de al doilea război mondial şi primul aviator care a fost onorat cu Medalia de Onoare a Congresului. Un an mai târziu, Butch O’Hare a fost ucis într-o altă confruntare aviatică, la vârsta de doar 29 de ani. Avionul său nu a fost găsit niciodată. Astăzi, oraşul său natal Chicago face tot posibilul să-i cinstească memoria şi una din cele mai mari aerogări din US îi poartă numele: Aeroportul O’Hare.

Eroul Butch O’Hare a fost fiul avocatului Eddie O’Hare, cel care a știut că va sfârși asasinat de mafia pe care o protejase vreme îndelungată, doar pentru a oferi un exemplu bun de urmat fiului său.

Gabriela Ioniță

Leave a Reply