Copiii, jertfele inocente pe altarul războiului comunicațional
September 4, 2015
În conflictul din Kuwait (1990) copiii nou-născuti erau “omorâți în maternități” și lăsați pe podelele acestora pentru a fi devorați de animale. Un clip video în care apărea “un medic” din Kuwait, martor la toate acestea, povestind despre grozaviile/ororile soldaților irakieni a generat un tsunami emoțional ce a permis la vremea respectivă mobilizarea trupelor americane și declanșarea operațiunii “Furtună în deșert”. Ulterior avea să se demonstreze că acel clip a fost o făcătură iar medicul cu pricina era de fapt fiica ambasadorului Kuwaitean la Washington, totul fiind un montaj făcut într-un studio de film, domnișoara “medic” necălcând în viața ei prin Kuwait! Pentru specialiștii în comunicare, acțiunea a reprezentat o ”capodoperă” a manipulării opiniei publice dar și deschiderea unor noi orizonturi în ceea ce se numește arta războiului comunicațional.
În conflictul din Kosovo, imaginea unui autobuz școlar încă fumegând, în care se aflau trupurile unor copii nevinovați, “omorâți cu sânge rece de infamele trupe sârbești”, de asemenea a generat un imens val de emoție și a contribuit la declanșarea intervenției militare NATO împotriva sârbilor, ceea ce, într-un final a dus la apariția unui nou stat pe harta Europei, Kosovo. Asta desi, până cu putin timp înainte de interventia NATO împotriva sârbilor, Armata de Eliberare a albanezilor din Kosovo era vazuta de Occident ca o organizatie terorista, propaganda occidentala sustinand ca e imperios necesar a se pune capat actiunilor provocatoare a acestor gherile para-militatre albaneze ce actionau atat pe teritoriul Kosovo act si pe teritoriul albanez, ele fiind acuzate ca fiind responsabile la nivel european de trafic de persoane, de coordonarea retelelor de prostitutie, de distributia de droguri etc..
În preambulul invaziei din Irak (2006), imagini în care apăreau copii decedati, presupusi a fi victimele unor atacuri cu arme chimice ale trupelor lui Sadam trebuiau să convingă opinia publică internațională că interventia în Irak si inlaturarea lui Sadam este imperios necesara, siguranta si pacea internationala fiind altfel amenintate grav de ramanerea la putere a lui Sadam.
Chiar daca coalitia internationala nu a mai avut aceeasi conponenta ca in 1990, Sadam a fost inlaturat de la putere si spanzurat, desi armele chimice, motivul ”oficial” pentru care Irakul a fost invadat, s-a demonstrat că nu au existat niciodată.
În toate exemplele de mai sus imaginile copiilor năpăstuiti de soartă au fost folosite pentru a manipula masele in sensul captarii bunavointei acestora cu scopul de a sprijinii actiunile politicului. Azi avem un nou motiv de emoție: vedem copii înnecati aduși de valuri pe diferite plaje din Europa, ultimele fiind întâmplator din Turcia, ori privim la copii in bratele tatilor care vand pixuri la colt de strada pentru a-si finanta drumul catre ceea ce ei speră să fie un adevărat El Dorado pentru ei si familiile lor. Si de acesta data imaginile au avut un puternic impact emotional asupra maselor. Si ca de fiecare data masele cer din nou politicului sa actioneze. Reactia maselor a fost in toate cazurile emotionala. Si predictibila! diferenta majora insa intre situatiile de mai sus si emotiile generate de actualele drame ale refugiatilor sirieni este ca in situatiile de mai sus politicul isi dorea, avea nevoie de reactia emotionala a maselor pentru a-i justifica interventiile. In cazul actual politicul nu isi doreste interventia asa ca reacția emotională a maselor îi încurcă teribil.
În acest moment decidenții politici europeni sunt nevoiți să reacționeze, nu să acționeze. Iar ei stiu ca in situatia actuala liderii europeni se afla într-o poziție de mat, fără ieșire, ei pierzând indiferent de ce vor alege să facă (sau să nu facă !). Spuneam într-un articol anterior că nu există soluții simple la actuala criză. În același timp afirm că pentru liderii politici europeni situatia este aproape imposibila. Iată de ce:
1. Admitand ca accepta sa primeasca refugiati; – toti stiu ca vor avea o sarcina extrem de dificila in a-i integra. In plus, acceptand un numar prea mare de refugiati isi vor impovara voluntar propriile sisteme sociale. Riscurile de securitate sunt de asemenea un factor deloc de neglijat iar dupa ce emotia se va fi consumat, convietuirea in vecinatatea unor comunitati atat de diferite dpdv cultural, etnic si religios s-ar putea dovedi extrem de anevoiasa. In acel moment opinia publica nu isi va mai aduce aminte de emotiile care au generat aparitia acestor noi comunitati in imediata lor vecinatate si vor blama din nou politicul pentru lipsa de solutii.
2. Daca nu-i admite, politicul va plati pentru lipsa manifesta de umanitate, intreaga emotie acumulata de mase avand nevoie de identificarea unui responsabil pentru toate aceste drame, altfel spus au nevoie e cineva care sa poata fi blamat si facut raspunzator pentru toata aceasta criza umanitara. Totodata refuzul de a prelua din presiune pusa de numarul mare de imigranti aflati in statele de la granitele UE poate afecta grav relatiile cu aceste tari care s-au vazut puse in situatia de a gestiona singure problema unui numar enorm de mare de emigranti. Intre aceste doua solutii varinata e mijloc, aia in care acceptam un numar limitt de imigranti pe care s-l putem gestiona este evident ca nu este decat un paleativ fara nicio sansa reala de a rezolva, nici macar in parte criza actuala.
Acum când scriu aceste rânduri sute de mii de imigranți (am explicat în repetate rânduri de ce eu nu-i consider refugiați pe aceștia!) așteaptă în Gara Centrală din Budapesta îmbarcarea în trenuri pentru a pleca spre Germania. O altă garnitură de tren ticsită cu emigranți care au crezut că se îmbarcă într-un tren cu destinația Austria – Germania a rămas blocată într-o gară mică de provincie la 40 de minute de Budapesta. Când s-au văzut blocați în acea gară, imigranții s-au baricadat în tren formând un cordon uman în jurul trenului, protestând și cerând insistent să fie lăsați să plece spre Germania. Incercarile autoritatilor de a-i inregistra si a-i trimite in mod controlat si organizat catre centre de azil de unde mai departe sa isi continue calatoria au fost intampinate cu proteste si refuzul imigrantilor de a colabora cu autoritatile. Si multe alte sute de mii sunt in mars spre sau prin Europa toti dorind sa ajunga in tarile Nord, Vest sau Central Europene, acolo unde ajutoarele sociale le pot perminte un trai decent, zic ei. Iar, ca o coincidenta, la aparitia unei camere foto sau de filmat, ori de cate ori observa ca sunt sau pot deveni subiectul unei stiri, a unei relatari etc, brusc sunt impinsi in fata niste copii de niste tati care…. Pentru că nu-i așa, întotdeauna e vorba prioritar despre victimele inocente, copiii…!?
PS: Tocmai aflu de pe CNN ca mai multe coloane de imigranti, sătui să aștepte în Budapesta să prindă un loc într-un mijloc de transport către Vest au plecat în marș, pe jos, către Germania! Welcome to the 21st century !
Sorin Ardelean
Leave a Reply