Corectiv: Este nevoie de PLURIPARTIDISM!

October 17, 2017

Adrian Sereș

Cu tristețe trebuie să semnalez un fenomen social care se propagă tot mai vizibil în sfera online. Intelectuali și persoane cu mai puține cunoștințe politologice scriu despre necesitatea dispariției/anihilării totale a PSD de pe scena politică. Iar asta din considerentul că doar așa poate fi salvată democrația, stabilitatea economică, echilibrul dintre instituții, respectiv a puterilor în stat. Greșit! Deși sunt membru al PNL, cu puternice convingeri național-liberale trebuie să trag un semnal de alarmă!

Recurgerea la propaganda mono-partidismului într-o Europă profund democratică, demonstrează ignoranță, anacronism și neadaptare la condițiile actuale ale mediului internațional.
Istoria ne-a dovedit, prin prisma socialismului, a partidelor fasciste, că regimurile mono-partidiste sunt incompatibile cu însăși noțiunea de democrație liberală, cu lupta democratică pentru putere, cu alternanța la putere, cu procesul decizional transparent și predictibil, chiar cu democrația intra-partinică, fapte probate din plin de experiența comunistă din România și nu numai.
Politologul Raymond Aron subliniază: “Când un partid și numai unul singur are monopolul activității politice, statul este inseparabil legat de el. Într-un regim de partide multiple statul este neutru prin faptul că tolerează o pluritate de partide”.

PSD a demonstrat în ultimele două decenii că prin măsurile guvernamentale asumate și aplicate a făcut mult rău stabilității interne a economiei, mediului de afaceri și dezvoltării pe partea de infrastructură. Cât timp PSD s-a aflat la putere, România rămânea încremenită în fază de proiect, iar imaginea internațională a fost dens afectată de luptele interne. Un partid aflat la putere macerat de furii lăuntrice și corupție se oglindește într-o guvernare indecisă și derizorie. Avem ca exemplu guvernările dinastice: Năstase, Ponta, Grindeanu, Tudose. Plus că PSD, ca entitate imagologică, îi sunt atribuite câteva poveri ancestrale din vremea lui Ion Iliescu. Confundarea cu PCR, Mineriadele și multe alte ratări pe care încă PSD trebuie să și le asume într-o mare de reproșuri.

PSD nu a demonstrat prin nimic că merită să se afle la cârma țării, nici prin oamenii pe care i-a uns ca dregători ca mai apoi să-i mazilească, nici prin proiectele de țară sterile pe care nu le-au respectat. PSD a ajuns să fie asemuit cu suveranitatea corupției, cu partidul stat, cu distrugătorul mediului de afaceri, cu statul hiper-asistențial, cu pseudo-lideri incompetenți, obscurantiști, agramați și gângavi. Și de asemenea PSD nu se descurcă atunci când acaparează puterea executivă,fiindcă ceea ce se întâmplă în guvernarea Tudose e cel mai bun și recent laitmotiv că partidul ăsta nu se mai lecuiește de handicapul strategic și de leadership, majoritatea măsurilor și a oamenilor aduși în față este discutabilă.

La rigoare, PSD, ca structură politică, are o importanță vitală pentru democrația românească, alături de PNL, USR, ALDE, partidele minorităților, fiind unul dintre elementele ce garantează funcționalitatea sistemului democratic în ansamblu, a reformei, a capitalismului, a alternanței puterii, a libertății de exprimare și inclusiv a democrației reprezentative.
Plus de asta, a vorbi despre dispariția unui partid de centru-stânga când există reprezentativitate puternică și în dreapta politică, e o nerozie, iar asta denotă un afront concis la adresa prevederilor constituției țării în vigoare. Să ne înțelegem social-democrația nu e otrăvitoare pentru popoare. Doar că ea e prost înțeleasă, eludată maxim, gândită de niște idioți și aplicată insuficient.
Revenind la importanța pluralismului partinic și de ce nu ar trebui ca PSD să dispară ci să se retragă de la putere, am să detailez în următoarele rânduri câteva din opiniile mele (să le numim politologice):

Din parcursul ultimelor două decenii de istorie națională, tehnic România îndeplinește cu indulgență una dintre condițiile de bază ale democrației: pluripartidismul. Ca instituții politice apărute ca o consecință a fenomenului reprezentativ partidele politice se află la temelia democrației pentru că asigură pluralismul de exprimare, accesul la putere al unei diversități largi de grupuri politice, economice și sociale, precum și asocierea liberă a cetățenilor în jurul a diverse interese și platforme în vederea participării la jocul politic.

Printr-o varietate de mecanisme democratice binecunoscute (de exemplu alegerile periodice, dar nu numai) partidele aflate în competițiile politice locale, regionale și naționale își limitează între ele posibilitățile de derapaj antidemocratic și antisocial, astfel încât, cel puțin teoretic, din tot acest iureș să prevaleze principiile democrației și a interesului public.
S-a constatat că într-o democrație tocmai partidele sunt cele care asigură interfața dintre societate și stat și că numai partidele pot oferi alegătorilor instrumentul eficient și democratic de a organiza politic societatea.

Nu am să intru acum în detaliile sistemului pluripartit, însă trebuie să conștientizăm că în lupta pentru putere a partidelor este nevoie de concurenți. De altfel nu am mai putea vorbi despre o competiție. Iar în arena democrației reale există mai multe partide.

Competiția trebuie să se axeze pe proiecte concrete de dezvoltare a societății, pe livrarea unui mesaj coerent și constructiv care să militeze pentru stabilizarea economică și socială a țării, pe o perspectivă care să includă revendicările cetățenilor simpli și a societății civile, iar toate adunate pentru propășirea și siguranța națiunii. Cine convinge mai mult, cine se prezintă cu măsuri aplicabile care să se încadreze în expectanțele electoratului câștigă puterea.

Repet, este o opinie politologică (științifică), nicidecum politică. Adică despre cum ”ar trebui”, nu despre cum este.

Leave a Reply