Criza refugiaților și somnul rațiunii la români

September 3, 2015

Constantin Gheorghe
Vreau să nu fiu greșit înțeles: criza refugiaților este reală, și tragică. Dar reală și tragică este de mulți ani, cam de când a început implementarea democrației și drepturilor omului denumită generic ”primăvara arabă”. Oricum valul migrator s-a pus în mișcare lent, după ce au fost atacate Irakul și Afganistanul. Încet, încet, el a cuprins țările vecine, până le-au saturat. Așa că unii au plecat mai departe de casă, sub presiunea noilor veniți. Atacul asupra Libiei a fost punctul de cotitură, și a generat actualul val, la asta ajutând și războiul civil din Siria. Asta este componenta principală. Componenta secundară a valului este reprezentată de kosovari (împotriva lor a fost ridicat gardul ăla comic de la granița Ungariei !) și, mai nou, de bosniaci. Ele sunt expresia eșecului Occidentului de a normaliza situația în Balcanii de Vest.
Acum Uniunea Europeană, în ansamblul ei, dar și pe bucățele, are o uriașă problemă. Cum nu-și poate permite luxul de a-i trimite pur și simplu acasă, și nici nu poate risca un conflict cu populația din țările țintă ale valului migrator, a început o insistentă campanie de PR, care are drept obiective acceptarea ideii că multe sute de mii de indivizi, complet diferiți ca obiceiuri, tradiții, religie, vor da năvală în respectivele țări în speranța unei vieți normale, ceea ce ar trebui să genereze reducerea temerilor privitoare la posibilul impact violent al prezenței unor elemente fanatizate în rândul emigranților, gata de acte teroriste.
Din această campanie de imagine fac parte, spre pildă, demonstrațiile de simpatie ale germanilor, care, brusc, sunt foarte fericiți de oaspeți altminteri nedoriți până mai ieri. Sau vestea că islandezii oferă locuințe pentru zece mii de refugiați. Mă rog, cam pe aici se învârt deocamdată punerile în scenă.
Tot din campania asta sunt și fotografiile cu mare impact, de genul celei de mai sus. Și care spune ceva de genul: ”Uitați-vă și voi la tinerii ăștia frumoși! Cum să fie ăștia teroriști? Până peste poate! Nu ne fac ei probleme, nu au venit cu cuțitul între dinți!”
Cealaltă fotografie-șoc, din campania de acceptare, este cea a cadavrului unui copil de circa doi-trei ani, aruncat de mare pe o plajă din Turcia. Și mai vine una: cea a copilului pe mâna căruia cineva scrie un număr, cu trimitere explicită la deportarea copiiilor evrei în lagărele de exterminare. Fotografia e din Cehia, dacă am înțeles eu bine.
Campania dovedește un singur lucru: că nimeni nu era dispus, până în urmă cu puțin timp, să le permită intrarea în UE. Sub presiunea evenimentelor, au luat o decizie cu aplicare imediată, fără o pregătire prealabilă a populației. De unde apelul la imagini tari, emoționale. Asta are efectul unui anestezic social de moment. Guvernele și cei de la Bruxelles își cumpără timp, în speranța că vor găsi soluții durabile unei crize pe care, fără s-o ignore, nici nu s-au întrebuințat să-i găsească soluții decente.
Ce fac responsabilii români pentru pregătirea populației pentru a accepta cota de refugiați alocată nouă de Berlin? Cuvintele necesare descrierii acțiunii nu se găsesc, de obicei, în dicționare. Și cu Băsescu pe post de Gică-contra, circoteca este garantată. Mai ales că dezbaterea publică pe această temă este dominată de tot felul de dezaxați. Vocile raționale și moderate sunt prea puține, și acoperite de zgomotul nebunilor.
Cât privește criza, rezolvarea durabilă înseamnă oprirea ”exportului de democrație” al Occidentului și un efort al comunității internaționale, cu accent pe UE și pe SUA, pentru reconstrucția țărilor care furnizează refugiați. Țări care NU de mai mult armament, și mai multă violență, au nevoie. Sigur, e mai ușor să-l urechezi pe Viktor Orban (bine-i fac!) decât să îi convingi pe americani și vreo câțiva dintre complicii lor europeni să înceteze cu ”exportul de democrație”, să nu mai sprijine grupurile jihadiste, să nu mai dea armament pe mâna tuturor nebunilor din zonă, să nu-i mai antreneze, și, mai ales, să permită reconstrucția economică și socială a țărilor furnizoare de refugiați.

Nu mă deranjează faptul că am putea primi 7000 de refugiați, în loc de 1900. Avem capacitatea de a-i integra, și nici nu cred să fie mari probleme, dacă nu ne scărpinăm noi ca maimuța – vezi idiotul care aruncă porci din elicopter – să ne facem rană.

Mă deranjează însă la modul cel mai serios – și nu doar mă deranjează, ci mă îngrijorează – faptul că Merkel și cu Hollande s-au apucat să împartă ei cote de refugiați, după cum vrea mușchii lor, iar restul membrilor UE trebuie să se execute. Ei bine, ăsta este un bun motiv să le spunem răspicat NU ! Nu refugiaților, ci ambuscaților ăstora doi, care ne tratează drept slugile lor.

UE ori se comportă ca o democrație, și fiecare membru are o voce și un vot, or se duce dracului, și își vede fiecare de treaba lui. Unii își mai amintesc că așa și-a semnat certificatul de deces și CAER-ul: Moscova ordona, și restul cârcotea. Iar lucrurile mergeau din prost în mai prost. O fi democrația mai greoaie și mai lentă, dar are virtuțile ei ! Pe care nu le are nicio dictatură.

***

PS: Ah, să nu uit: Moarte rușilor! Nu se mai poate cu ei, și cu Putin. Orice problemă răvășește cumva această planetă, de la ruși ni se trage. Ei sunt capul răutăților! Acum vor să distrugă Occidentul și UE cu refugiații, așa că au inventat ISIS-ul, criza refugiaților și tot așa…
Credeți că glumesc !? Cam ăsta este nivelul dezbaterii publice în țara asta de tâmpiți. Și când astfel de imbecilități ies din gura unui fost șef al Statului Major General, fost consilier prezidențial, a altora ca el, foști și actuali demnitari ai statului, ne putem duce să ne culcăm.
Somnul rațiunii naște personaje ridicole. Cât privește elitele intelectuale, orice discuție despre ele este inutilă. Ne sunt la fel de folositoare precum un prezervativ folosit, aruncat în curtea din spate a unui bloc din Ferentari.  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Ne-am mutat! Aici puteți accesa în continuare arhiva PPW. Click aici pentru noua versiune a Power&Politics World sau accesați adresa www.powerpolitics.ro/new