Cum a fost pervertită Justiția într-o sectă mafioto-securistoidă

January 4, 2017

Sorin Ardelean

Cu câteva săptămâni în urmă o veche prietenă (de care de altfel mă leagă amintiri mai vechi, de pe vremea când nici măcar nu reușeam să silabisim corect cuvântul politică, pe care o admir și pe care nu o consider nici naivă și nici ca având vreo agendă ascunsă) mă apostrofa, spunându-mi că ea nu poate pricepe cum de nu înțeleg că sunt de partea greșită a baricadei, atât ea cât și mulți alți prieteni virtuali de pe Facebook fiind convinși că sunt cel puțin simpatizant dacă nu chiar un susținător înfocat al PSD.

Ei bine, aș dori să lămuresc acest aspect: nu sunt am fost si nu sunt un suținător al PSD-ului! Iată și argumentele mele prin care sper să vă conving că nu susțin PSD-ul, dar și pentru care nu pot susține nici dreapta politică românească așa cum s-a autodefinit/autobrand-uit ea în România, cunoscută și sub denumirile de ”stat de drept” și ”luptă anticorupție”.

Să o luăm în ordine cronologică.

Mai întâi au fost atacurile la adresa Parlamentului. Destul de timide până în 2004, ele au răbufnit și au devenit chiar violente după ajungerea la putere a lui Băsescu. În mai putin de 3 ani de la preluarea puterii de către Băsescu, în ochii opiniei publice, Parlamentul devenise un fel de loc al fărădelegii, o Agora în care Alibaba si cei 465 de hoți fac legea. Cel puțin aceste lucruri erau clamate de forțele progresiste, ”de dreapta”, din România. Apoi dreapta a început atacul la baionetă. Mai întâi au declarat presa ”vulnerabilitate la adresa securității naționale”.

După aceasta, procurori corupți, cu comportament și vocabular de interlopi sunt aduși de prin cine știe ce colț de țară pentru a face dosare trucate adversarilor politici. Nu mai contează faptele, nu mai contează dovezile. ”Știm noi” e suficient și, pentru că-l urâm din suflet pe Năstase și PSD-ul, în ciuda lipsei de dovezi îl trimitem la închisoare. Nu o dată, ci de două ori. Să se-nvețe minte! Și cum prostu-l nu-i prost destul până nu e și fudul, cu acestă ispravă mergem și ne fălim nevoie mare prin cancelariile străine, autoportretizându-ne ca un stat guvernat de un sistem corupt până în măduva oaselor, oferindu-le străinilor pe tava România la preț redus.

În mod paradoxal însă, aveau dreptate! România încăpuse pe mâinile unui grup mafiot de foști securiști, care s-au prins repede de binefacerile și oportunitățile oferite de capitalism, devenind astfel reprezentanții dreptei! Iar pentru că un sistem mafiot nu poate exista fără protecția/complicitatea statului, nu putem să nu observăm cum CSM-ul anilor 2005 – 2016 , sfidând orice urma a bunului simț ocrotește, ba chiar ajută prin non-actiunile sale la înfăptuirea abuzurilor și distrugerea actului de justiție. Oricum, după reforma Monicăi Macovei, CSM-ul fusese văduvit de multe dintre prerogativele sale, numirile procurorilor și judecătorilor pe funcții fiind transferate în mâna actorilor politici în speță a șefului statului. Infiltrarea lui de către noua securitate nu a făcut decât să transforme acest organism într-o caricatură de instituție, o glumă de prost gust.

După care imaginea asta a ”sfinților” luptători împotriva corupției a început să crape și icoanele lor să se scorojească rapid. O primă lovitură este aplicată sistemului de nimeni altul decât Fane Căpățână și clanul său care îl filmează pe Mircea Băsescu vorbind despre morman și influențele în justiție ale mahărilor aflați la putere. Drept răsplată, Dan Voiculescu, un alt personaj urât de marele public este executat scurt și trimis la închisoare într-o altă făcătură de dosar, în timp ce literalmente este forțată cu orice chip închiderea grupului de presă fondat de acesta. Apoi aparent se schimbă garda. Aparent zic, pentru că după cum aveam să aflăm mai târziu cel ce fusese învestit cu 70% din voturile electoratului românesc se întâlnea prin vița de vie cu reprezentanții sistemului, încercând să găsească o formulă de coabitare.

Apoi vine un domn general SRI, Dumbravă pre numele său și ne vorbește de ”câmpul tactic”. Cam în același timp Elena Udrea începe să dea si ea din casă dar aparatul de propagandă îi astupă gura rapid, pe motiv că toți penalii când sunt prinși se plâng. Căzută în dizgrație, vocea ei a fost ușor de acoperit. În paralel, rămas fără funcții și cu mai toată familia prinsă în diverse anchete penale pentru fapte ce aveau mai mult sau mai puțin de-a face cu mandatele lui de președinte, Băsescu începe să amenințe și el sistemul, confirmând indirect atât spusele Elenei Udrea cât și afirmațiile celor care ani de zile au susținut că România este un stat controlat și guvernat în stil mafiot de o gașcă de golani.

Efectele așa numitei lupte anticorupție: În primul rând am asistat în toți acești ani la decimarea capitalului românesc. Nu putem să nu observăm ca avem dosare ”grele” de corupție, cu nume internaționale răsunătoare, din care lipsesc însă cu desăvârșire tocmai reprezentanții acelor instituții cei ce dau numele dosarelor respective, vezi de exemplu EADS sau Microsoft. Nici un om de afaceri străin nu a fost inculpat de fapte de corupție, corupti fiind doar românii, chiar dacă, ce să vezi, corupătorii erau instituții străine conduse de expați. Surprinzător (ei, aș!), aceștia lipsesc cu desăvârșire din Dosarele DNA !  Ce nu lipsesc însă sunt decorațiile unor state străine acordate direct sau prin intermediul unor ambasade de la București, personajelor care s-au remarcat în lupta anticorupție din România. În acest context are loc si episodul Hexipharma din vara anului 2015 când în urma refuzului de a vinde, un om intră cu mașina într-un copac după ce el, imaginea lui si a afacerii lui sunt făcute țăndări pentru a face loc pe piață unui competitor francez.

Astăzi avem în derulare un nou episod. Cel al lui Sebastian Ghiță, patronul RTV. El nu mai este un oarecare. este omul sistemului, a fost parte a mecanismului. Cunoaște oameni, fapte, are date concrete despre acest sistem securisto-mafiot ce conduce țara de mai bine de 12 ani. Și, pus la zid de sistem, a început să vorbească. Din nou propaganda s-a pus în mișcare portretizându-l drept un penal în gura căruia nu trebuie să ne uităm. Și totuși, el este unul din oamenii importanți ai sistemului ce si-a clădit întreaga carieră și avere cu ajutorul și pe baza sistemului. Deci nu pot să ignor ceea ce spune. Iar iesirea de astăzi a lui Băsescu care confirmă ceea ce spune Ghită încurcă și mai rău lucrurile. Rău de tot. În alte părți ale globului aș fi tentat să spun că într-atât de rău că s-ar fi lăsat cu o adevărată revoluție /insurecție instutională. Prin alte părți… La noi însă, nu știu. dar nu m-ar mira dacă și de data asta o să abordăm problemele mioritic, mulțumindu-ne a comenta pe Facebook, sau prin piețe precupețele susținătoare ale luptei anticorupție de altă dată vor bate 3 cruci și, scuipând în sân, vor spune că așa este când real life -ul te lovește-n freză si constați că, de fapt, statul de drept nu este altceva decât o golăneală, după care mai aranjând o legătură de leuștean și pătrunjel vor trage concluzia – probabil nu la fel de spectaculos precum generalul Coldea(sic!) – ”niste hoți și golani cu toții !” și se vor întoarce la treburile lor de zi cu zi. Și noi la fel. Ne vom întoarce liniștiți la înjurat PSD-ul. Pentru că acesta a devenit treaba de zi cu zi a multora dintre noi.

Asta deoarece, dacă acest sistem a reușit ceva cu adevărat în acești ultimi 12 ani, a fost să imprime în mentalul colectiv faptul că sursa supremă a răului este PSD-ul. Restul nu mai contează. Iar atâta vreme cât nu vom fi în stare să ieșim din acest autism bipolar în care dreapta indiferent care ar fi ea reprezintă binele iar stanga egal PSD care este sinonim cu răul, nu vom fi capabili să înțelegem de ce în Romania zilelor noatre este irelevantă doctrina iar stânga și dreapta nu există cu adevărat….

Leave a Reply