De ce au ales liderii extremei eurosceptice tocmai România ca loc de adunare?
April 18, 2016
Îmi aduc aminte perplexitatea colegilor din alte țări europene, manifestată la intrarea României în UE, față de faptul că europarlamentarii Partidului România Mare, considerat a fi de extremă dreaptă, nu erau nici eurosceptici nici anti-atlanticiști.
Le-am explicat că în România nu exsită partide politice care să fie occidentalofobe. Formațiuni precum Partidul România Mare erau autoritariste, justițiariste și naționaliste dar nu xenofobe și nu ostile integrării europene și euroatlantice. Le-am mai spus atunci că dintotdeauna naționalismul românesc fusese geopolitic iar nu etnic. De aceea intrarea României în NATO și aderarea la UE fuseseră susținute de toate forțele politice românești.
Era aceasta o altă ciudățenie românească. O ciudățenie care trezise, însă, o tainică admirație, nu lipsită de o semnificativă doză de invidie.
Ce s-a schimbat de atunci (2007) până azi (2016) încât România să devină locul ales de dreapta europeană național-populistă pentru o reuniune la vârf având ca temă desființarea Uniunii Europene și revenirea la vechea ordine europeană incapabilă să evite cele două războaie mondiale care au însângerat secolul XX?
Au apărut în România între timp partide de extremă dreaptă atât de puternice încât să creeze aici un mediu prielnic unor asemenea evenimente? A basculat între timp majoritatea românilor în direcția dreptei extreme? Era securitatea personală a participanților la respectiva reuniune în pericol dacă întâlnirea avea loc în alte țări?
Câtuși de puțin. Nimic din toate acestea. Ceea ce a recomandat România a fost nu apariția unei drepte național-populiste românești robuste ci dispariția forțelor democratice (de dreapta și de stânga) apte a da un contramesaj puternic care, recunoscând eșecurile UE, să propună un proiect de reabilitare a ideii europene ca soluție pentru o Europă a păcii, demnității, libertății, prosperității și dreptății sociale.
Neinvitații oaspeți au venit la Sinaia (un loc evocând dureros asasinarea lui I.G.Duca și Nicolae Iorga) nu pentru că era acolo cineva care să îi susțină ci pentru că nu era nimeni care să li se opună. Compromiterea planificată a parlamentarismului și pluripartidismului în România, spălarea pe creier a cetățenilor, mai interesați de funeraliile opulente ale interlopilor decât de construcția unei federații paneuropene și mai atrași de sarabanda cătușelor decât de perspectiva unei democrații transnaționale la nivel continental, a transformat una dintre cele mai cosmopolite și mai echilibrate națiuni europene într-un deșert ideologic și politic apt doar să amplifice ecoul unor mesaje străine tradițiilor sale și potrivnice intereselor sale vitale.
Cine se face vinovat de asta? Dacă nu știți, uitați-vă împrejur.
Adrian Severin
Leave a Reply