De ce nu convinge ”victimizarea” președintelui Iohannis ?

November 18, 2015

Sorin Ardelean – Londra, UK

Tribunalul Braşov printr-o decizie definitivă a stabilit ca “în ceea ce privește fondul cauzei, analiza acestuia trebuie să pornească de la cele constatate cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr 33/2005 a Tribunalului Brașov și anume la împrejurarea că certificatul de moștenitor nr 90/1999 a fost declarat NUL ABSOLUT pe motiv că este fondat pe o cauză ILICITĂ și s-a emis PRIN FRAUDAREA LEGII. (…) desființarea actului juridic primar are ca efect și desființarea actelor juridice subsecvente. Prin urmare, contractul de vînzare-cumpărare autentificat sub nr. 924/ 01.06.1999 de BNP Bucșa Radu Gabriel, în aceeași zi și la același birou notarial la care fusese întocmit și certificatul fals, nu poate fi considerat valid, cu atât mai mult cu cât intimații pârâți, părți în contractul de vînzafre-cumpărare au figurat și în calitate de beneficiari ai certificatului de moștenitor. Așadar, nulitatea actului juridic care a operat transmisiunea unui drept real are ca efect, pe lângă punerea părților în situația anterioară și desființarea drepturilor (…). Cauza ilicită izvorâtă din fraudarea legii ce a invalidat certificatul de moștenitor se extinde și asupra contractului de vânzare-cumpărare subsecvent, terții, în speță doar pârâtul Klaus Werner Johannis nefiind apărat de prezumția de bună credință, față de AMPLOAREA operațiunii ILICITE rezultată din hotărârile judecătorești definitive pronunțate (…) Actul juridic subsecvent, întemeindu-se pe un act juridic încheiat prin fraudarea legii și fondat pe o cauză ilicită, nu ar putea fi validat prin simpla invocare a bunei credințe a terțului, mai ales că acesta este soțul celeilalte părți contractante care la rândul său a participat la întocmirea actului nul inițial”. V-am plictisit?! Vi se pare o ”păsărească” greu de deslușit ?

Am să încerc să vă traduc și să comprim totul în câteva fraze pe înțelesul tuturor: una dintre casele achiziționate de Iohannis din meditații și care se pare că producea și grosul veniturilor din chirii pentru familia Iohannis a fost RETROCEDATĂ ABUZIV ÎN BAZA UNOR ACTE FALSE, familia Iohannis pierzând, în urma acestei decizii dreptul de proprietate asupra acestui imobil.

La aflarea veștii, presa de casă a primului om în stat s-a străduit să limiteze problema de imagine și nu doar și a sărit imediat în apărarea președintelui iubit și a primei doamne, afirmând că – de fapt – în acest caz familia prezidențială este victima. Cu alte cuvinte, ei au fost cumpărători de bună credință aici! Ei au fost păcăliți grav de un excroc hapsân. Aproape că ne-ar putea încerca un sentiment de părere de rău. Doar că există două probleme aici:

1. Cea oficială, juridică – Klaus Werner Iohannis a încercat să invoce acest fapt și în instanță. Iar onorata instanță ce a judecat speța a respins acest argument pe motiv ca amploarea acțiunii și a fraudelor nu aveau cum să scape părților. Astfel, instanța reține că IN ACEEAȘI ZI în care un notar, cu încălcarea tuturor regulilor de competență, a încheiat certificatul așa-zisului moștenitor al casei, LA ACELAȘI NOTAR, Iohannis a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu pretinsul moștenitor. Mai mult, instanța constată că Dna. Carmen Iohannis A FOST PARTE, ATÂT LA realizarea certificatului de moștenitor, CÂT ȘI în contractul de vânzare-cumpărare. De aceea a invoca faptul că familia Iohannis nu avea cunoștință – în momentul în care au achiziționat imobilul – că proprietatea acestuia nu este lămurită, în baza probelor existente la dosar nu se susține. Așadar apărările lui Iohannis nu au convins nicio instanță, care rând pe rând, au anulat, atât certificatul de moștenitor fals, cât și contractul de vânzare-cumpărare întocmit pe baza acestuia. Mai mult, am putea spune că pentru unii cu o minte mai iscoditoare, ar putea exista suficient temei pentru a da naștere unor suspiciuni rezonabile cum că de fapt totul a fost pus la cale de Iohannis, pe baza datelor la care avea acces.

2. Cea a percepției outsideri-lor, dar dotați cu minți întrebătoare: Cum poate fi explicat faptul că între falsul moștenitor, respectiv vânzătorul imobilului și Iohannis există o lungă și de durată prietenie ?! Acum respectivul cică ar fi prin SUA, locul pe unde, după cum știm președintele are prieteni și unde se mai duce să-și petreacă, din când în când, parte din concedii. Procesul în care s-a dat această sentință, ce l-a nemulțumit serios pe președinte, durează de 15 ani. Iar în toată această perioadă toate acuzațiile, la un anumit moment chiar dovedite în instanțele inferioare, toate suspiciunile privind ilegalitatea comisă, respectiv atragerea nevinovaților Klaus Werner și Carmen Iohannis în această excrocherie imobiliară, nu par a fi fost de natură a umbri frumoasa prietenie cu falsul moștenitor.

Așadar întrebarea de fond rămâne: cât de victimă a fost, de fapt, familia Iohannis în această poveste? Instanța zice că nu a fost deloc așa cum a pretins a fi: un inocent cumpărător de bună credință! Dacă nu ar fi fost vorba de Iohannis, cazul evident că ar fi trecut neobservat! De ce? Pentru că nu vine cu nimic nou în România. Sunt mii de astfel de cazuri în instanțele din țară. Suntem obișnuiți până la indiferență cu retrocedările abuzive, făcute în baza unor acte false în care apar niște moștenitori din neant și de nimeni știuți (cu excepția celor care le cumpără drepturile litigioase eventual!). O găinărie, o mizerie, o ilegalitate ce a distrus vieți și a schimbat destine dar, altfel, specifică zonei acesteia cu retrocedările și întâlnită atât de des încât a devenit banal. Asta a făcut și Iohannis! Iar asta nu este o opinie, ci un fapt constatat cu autoritatea lucrului judecat. Așa zice o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Surprinzător sau nu, dar în ciuda tuturor celor menționate mai sus, nu am văzut nici lume în stradă, nici luări de poziție din partea talibanilor morali de pe Facebook, apologeții curățeniei morale. Nu am văzut indignarea celor care nu ratau nicio ocazie să ceară demisia unora sau ai altora pentru plagiat. Constat că falsul și uzul de fals, împroprietărirea fără just temei sunt acceptabile, în timp ce lipsa ghilimelor și a trimiterilor la sursa într-o lucrare de doctorat, nu!

Despre ce o fi fost în mintea Președintelui atunci când a declarat că soluția magistraților în privinţa casei sale din Sibiu nu este una bună, deși este definitivă, aproape că nici nu vreau să mă gândesc. ”Această soluție nu e bună, mă nemulțumește, împreună cu avocații mei căutăm cea mai bună soluție de contestare” a declarat Klaus Iohannis într-un interviu la TVR 1. Soluții în civil ? Complet neuzuale și excepționale cu adevărat. Cum rămâne cu independența justiție ? Cred că asta merită o discuție separată.

Leave a Reply