De Ziua Patriei

December 1, 2014

La astrologi, este importantă data și chiar ora nașterii, ca să îi poată calcula subiectului parcursul stelar și planetar prin viață. Pentru România, astrologii și alți cunoscători sunt convinși că data ei de naștere este 24 ianuarie, ora cândva pe seară. Cu toate acestea, îi spunem României La multi ani! de 1 Decembrie.

Este o poveste separată cum s-a ajuns aici. Să menționăm doar că această zi a României este de dată relativ recentă, de vreo două decenii și ceva, pe când evenimentul de care este legată ziua de 1 Decembrie datează de aproape o sută de ani. Mai precis, de 96 de ani, de când reprezentanții publicului transilvănean s-au adunat la Alba Iulia, în Cetate, pentru a proclama unirea acestei provincii românești cu Regatul României, ce își avea actul de naștere la 24 ianuarie 1859 și cel de botez la 24 ianuarie 1862.
Deci, doar din 1990 îi spunem României La multi ani! de 1 Decembrie. Și, în fiecare an, ne întrebăm ce a făcut Patria pentru ca să merite urările noastre. Niciodată, însă, nu ne înterbăm ce am făcut noi pentru ca să merităm să îi urăm Patriei La multi ani! Și asta, deoarece ne-am obișnuit, cam de când este ziua de 1 Decembrie Ziua României, să separăm mintal și cultural poporul român de patria lui.
Ne ținem separați de România, așa cum Transivlania este ținută separat de România, deși facem parte din aceeași ființă. Și asta, deoarece România nu mai este o valoare care să ne aparțină, așa cum nici Transilvania nu este o valoare de-a noastră, ci doar o valoare pentru noi, ca beneficiari și nu ca proprietari responsabili. De aceea ne este tot timpul frică de străinii cei răi, care uneltesc împotriva României, așa cum ne este frică de cei ce vor să ne ia Transilvania și să ne lase fără ea, fără să facem însă nimic pentru apărarea României împotriva uneltitorilor străini, ori pentru ca Transilvania să nu mai poată să ne fie luată de nimeni.

Nici în cei 96 de ani de când Transilvania este România, nici în cei 24 de ani de când Ziua României este ziua în care Transilvania a devenit România, noi nu ne-am preocupat să facem măcar o singură legătură în plus între Ardeal și Vechiul Regat, față de cele existente mai înainte, cu excepția Transfăgășanului, desigur. Abia acum, că se apropie Centenarul Marii Uniri, s-a gândit Guvernul României să lărgească puțin unul dintre cele două drumuri ce traversează Carpații și leagă Transilvania de Muntenia. Și asta s-a petrecut doar la nivelul intențiilor. Până la realizare va mai trece, neîndoielnic, încă un secol.

Și acesta este doar un exemplu de cum Patria se poartă cu Transilvania. La rândul nostru, noi ne purtăm cu România la fel cum ne purtăm cu orice lucru de căpătat. De când a devenit a noastră, prin democrație, dar fără să avem vreun merit pentru asta ori să fi depus vreun efort personal pentru asta, Patria mai mult ne încurcă decât ne folosește.
A fost ca și când, într-o familie, a bătut cineva la ușă și le-a făcut cadou un aspirator, pentru singurul merit că era cineva acasă. Doar că aspiatorul este foarte complex, are multe accesorii, doar că îi lipsește manualul de utilizare. Iar familia noastră nu a văzut vreun aspirator în viața lor, pe care și-au petrecut-o, până la momentul cadoului, la coada măturii. Nu ar fi nicio surpriză dacă o asemenea familie nu va avea grijă de cadoul nemuncit și neașteptat, nu îl va folosi la adevărata sa valoare, nu îl va curăța după fiecare utilizare, îl va lăsa pe mâna celui mai nepriceput și mai neglijent membru al familiei, ba chiar îl va împrumuta vecinilor fără grijă că s-ar putea să îl strice sau să îi piardă din accesorii. Pentru că, dacă se strică ori se pierde, nu va fi nicio pagubă. Familia va reveni fericită la coada măturii, fără grija aspiratorului, care, în plus, mai consumă și curent electric, spre deosebire de mătura și fărașul care sunt și mai ecologice, ce naiba!
Și noi, familia asta mare numită poporul român am căpătat România democratică și nu știm ce să facem cu ea, pentru că cei ce ne-au dat-o nu i-au atașat și instrucțiuni de utilizare. Și noi uităm să o curățăm când se umple de gunoaie, și noi o dăm pe mâna nepricepuților și neîndemânaticilor să o folosească, și noi o împrumutăm străinilor fără grijă că ne-ar strica-o sau ne-ar da-o înapoi fără toate componentele, și noi suntem total indiferenți la eventuala sa valoare. Și noi putem trăi foarte bine fără România democratică, așa cum am mai făcut-o în istoria noastră, de când România este Patria noastră. Pentru că, zicem noi, ne stă foarte bine la coada măturii. Sau, la coada Europei, după caz.

Deci, fără a ne lămuri care sunt meritele României ce o îndreptățesc să primească urările noastre de Ziua Ei, precum și fără să știm care sunt meritele noastre ce ne îndreptățesc să îi facem asemenea urări, îi spunem totuși Patriei LA MULȚI ANI! de Ziua Ei, ca în fiecare an.

Hari Bucur-Marcu

Leave a Reply