Despre DNA versus Cercul Militar Național

February 23, 2017

Voiam azi să verific ce s-a spus la bilanțul DNA.
Am renunțat. Sunt prea multe păreri negative, astfel că una pro sau contra nu mai contează.
Dar, vorbind cu prietenul Ion Dedu, am rămas uimit doar de o chestie care arată, cel puțin din punctul meu de vedere, dorința unor șefi (mediocri) de grandomanie. Pe de altă parte, am observat cum se dorește să se treacă peste momentele dificile/jenante ca și cum nu ar fi existat.

S-a vorbit azi cumva despre “zdreanța ordinară”? Dar de celelalte derapaje ale DNA?!  NU. Dar acesta e…firescul. Nu există decât gloria militară! Nu există decât victorii răsunatoare! Pardon! Ne aflăm la bilanțul DNA pe 2017! Ah, am uitat că procurorii ăștia nu luptă, ei apără legea ?! Nu contează !
Dacă Ion Dedu își punea întrebarea cine plătește pentru închirierea spațiului în care s-a ținut această “grandioasă” adunare populară sau dacă spațiul a fost pus la dispoziție gratuit de către Ministerul Apărării Naționale – noi ne îndoim că au făcut-o din curtoazie sau dintr-o normalitate firească – eu, în schimb, mă întreb dacă nu cumva sediul DNA nu putea marca susținerea unui bilanț, cu care trebuia să ne “laudam in corpore” sau să se “laude umil” unii.

Am trăit astfel de momente festive la MAI și la SRI. Unele dintre ele le-am perceput conform vârstei – de debut în respectiva instituție.
Acum sunt conștient că evenimentul acesta nu are nicio relevanță din punct de vedere al analizei anului ce tocmai s-a finalizat acum 54 de zile. Pentru că, să lămurim clar, activitatea analizată nu este cea din intervalul 24.02.2016-23.02.2017. Nicidecum! Este cea din anul de grație 2016.
Așa era și la SRI.
Însă acum conștientizez că sunt puține instituții unde grandomania trebuie să fie ”bine” surprinsă de presă. Să fie scoasă în relief puternica “luptă împotriva nenorociților care ne-au sărăcit țara prin faptele lor de corupție” și alte lăbăreli d-astea la care suntem conectați de ceva ani de zile. Și care au intervenit brutal în viața noastră pașnică, speriindu-ne ca “fenomen” și amploare.

In realitate, dacă este să urmărim statisticile, o să vedeți că nu se lucrează mai bine de către cei “sărbatoriți”, nu se recuperează mai mulți bani, e la fel ca acum un an, ca acum doi sau trei ani, poate- mergând înapoi în timp – până la 10-12 ani în urmă.

Dar nici măcar asta nu e important.
Altceva e important. Niște frame-uri care mi-au rămas întipărite pe retină.
Presa aștepta cuminte la intrarea în Cercul Militar Național.
Au venit “liderii societății”. Pentru prima dată în ultimii ani lipsește EL LIDERO MAXIMO – care culmea nu era Băsescu, ci – Coldea.
Dacă vă uitați la locul ales – Cercul Militar Național – o să înțelegeti că România anului 2017 nu diferă cu nimic față de anii ’50. Anii în care Stalin impunea un tribunal al poporului, o securitate odioasă și în care se distrugeau tot ce nu era “AL LUI” – AL SISTEMULUI.
Nu vă faceți iluzii că SRI nu a participat.
Clădirea Cercului Militar Național, în care s-a susținut bilanțul DNA, ar fi trebuit să aparțină doar militarilor, dar prin simbolistică trebuie asociată cu DNA – locul în care se execută ordine, se execută destine, se execută politic. Ce-o fi în inima și sufletul militarilor care și-au servit cu adevărat patria ?

Strategia de PR o fi făcută tot de Nicola?!
Nu mai contează, dar priviți astfel de activități nu numai prin ceea ce va oferă presa. Priviți și simbolistica mai puțin evidentă.

Daniel Florea

Leave a Reply