ARHIVA Power&Politics World

Despre o altfel de Rusie

July 24, 2014

Ce știu străinii despre Rusia? Știu în principal că este o țară imensă și nemărginită, plină de petrol și gaz. O țară bogată și, de aceea, influentă. Și, în primul rând, o țară imprevizibilă – poate cea mai imprevizibilă, atât de imprevizibilă încât știrile internaționale devin tot mai interesante (dacă le privim detașat și cu cât mai puține emoții). Pentru majoritatea europenilor Rusia a devenit un imperiu al răului, o țară care te copleșește cu cruzimea ei fără compromis. O țară de oameni care și-o iubesc atât de mult încât sunt gata să moară pentru ea, o țară de “patrioți adevărați”, o țară ce aspiră spre a fi cea mai mare putere din lume.
În mod surprinzător, eu fiind rusoaică, n-am să neg aceste lucruri; dimpotrivă, chiar am să le confirm. Așa a fost, așa este și așa o să fie. Dar există și o altfel de Rusie despre care nu prea se știe. Sau nu se prea vorbește. Într-adevăr, această Rusie e foarte mică (aș spune extrem de mică), dar important este că ea există. Îi cunoașteți pe ruși de pe forumuri internaționale unde înjură pe toată lumea, spun prostii despre Europa, SUA și Occidentul decadent, se cred cei mai buni, cei mai deștepți, cei mai curajoși etc. și se laudă cu armele lor nucleare, fiind convinși că acest fapt le dă drepturi excepționale. Din nou, n-am să caut nicio scuză pentru toate acestea (în primul rând, pentru că n-am s-o găsesc), n-am să spun că sunt niște victime (cu toate că parțial și asta e adevărat), dar am să vorbesc despre oamenii care nu fac parte din această mulțime de “patrioți ruși” (pun această frază în ghilemele pentru că, după părerea mea, astfel de patrioți mai degrabă discreditează țara lor decât o onorează).
Este foarte greu să fii un altfel de rus. Este și mai greu să fii un altfel de rus în străinătate. Până acum am avut noroc: nu m-am confruntat cu aversiune față de mine din cauza naționalității mele. Însă, în ultimul timp nu-mi mai face plăcere să spun că sunt rusoaică, chiar o și evit când e posibil. De ce? Nu pentru că mi-e rușine să provin din Rusia, ci pentru că mi-e rușine să fac parte din această comunitate de oameni. N-am nimic în comun cu ei, dar vreau să cred că fac parte din cultura lui Tolstoi, Dostoevski, Bulgakov, Pușkin etc. Nu am absolut nimic în comun cu oamenii care strigă “крым наш” (“Crimeea este a noastră!”), plini de mândrie de țara lor, pentru că iată, Rusia iar a ajuns o mare putere care poate să facă orice vrea ea și nimeni nu e în stare să o oprească. În schimb, am în comun cu oamenii care se opun. Mi s-a spus odată că n-am să găsesc astfel de oameni în Rusia. Nu e adevărat. Sunt foarte puțini, dar totuși există.
Reprezint și eu o altfel de Rusie. O Rusie fără șovinism și aroganță, o Rusie liniștită și, ceea ce este extrem de important, poate cel mai important pentru mine – o Rusie europeană. Ei spun că nu fac parte din Europa, cred că ar fi un fapt rușinos, iar eu mă mândresc cu asta. Mă mândresc cu faptul că sunt în România, mă mândresc cu faptul că vorbesc limba română și mă mândresc cu drumul pe care mi l-am ales, cu riscul de a fi chemată “o trădătoare a Patriei” de către cocetățenii mei. Dar ce fel de trădător pot fi eu? Îmi iubesc limba și cultura de origine și mi-aș dori foarte mult să le popularizez oriunde aș merge (ceea ce încerc să fac și în momentul de față în România). Oare nu e de ajuns ca să fiu recunoscută drept patriot adevărat?
De ce scriu toate astea? Pentru că este un moment critic pentru noi, cei altfel de ruși. Nu vreau să încerc să îmbunătățesc părerea voastră despre Rusia (n-aș putea s-o fac pentru că, în acest caz, în primul rând ar trebui să mi-o îmbunătățesc eu însămi). Dar vreau să vă spun că există și o Rusie civilizată, o Rusie curată, o Rusie mai liberă, o Rusie care mai gândește. Este o Rusie reală, existentă în inimile oamenilor și, inclusiv, în inima mea.

Arina Polozova

Nota redacției: Arina Polozova este absolventă a Universității de Stat din Moscova. În prezent este doctorand în Filologie a Universității București.