Dilemele Moldovei: pachetul energetic 3, Gazprom și UE

October 17, 2012

Nicu Popescu

Moldova a discutat cu Rusia o eventuală amânare a implementării prevederilor pachetului energetic al treilea al UE (explicat pe scurt aici) în Moldova de la 2016 la 2020. Dintr-o coincidență și eu am zis acum ceva timp ca asta ar putea fi parametrii unei înțelegeri cu Rusia. Acum câteva reacții la ce s-a mai întâmplat, contextul european și cum arată Moldova pe acest fundal.

1) Pachetul 3 e un instrument foarte puternic (aș zice tăios chiar) de asigurare a securității energetice europene și de a impune limite comportamentului cu tendințe monopoliste și anti-competitive ale Gazpromului pe piețele europene. Indirect, este si un instrument foarte bun de limitare a utilizarii ‘pârghiilor energetice’ in scopuri politice de către Rusia în UE (vedeti pagina 52 in Dealing with a post-BRIC Russia). Anume de aceea UE a adoptat acest pachet legislativ iar state precum Moldova si Ucraina s-au angajat să-l implementeze. Și anume de aceea cred că Moldova trebuie să implementeze cât mai rapid posibil acest pachet.

2) Pachetul 3 e un instrument nou. Data limită pentru implementarea pachetului 3 în UE era 3 martie 2011, apoi unor state li s-a mai oferit un an pentru implementare până la 3 martie 2012. La sfarșit de februarie 2012 urmatoarele state încă nu reușisera să implementeze pachetul 3: Bulgaria, Cipru, Estonia, Luxemburg, Olanda, România, Slovacia si Spania. Iar în aprilie Comisia Europeană a anunțat că Finlanda, Suedia, Marea Britanie, Austria și Estonia nu au implementat pachetul 3 și a amenințat că va ataca aceste state in instanta pentru nerespectarea acquis-ului (mai multe detalii găsiti aici). Deci cam jumatate din statele UE nu au implementat pachetul 3 la timp. Raportul de convergență a Bulgariei de la 30 mai 2012 menționează următoarele despre performanțele Bulgariei în implementarea pachetului 3 (pagina 18): ‘Substantial efforts are required to ensure Bulgaria’s full participation in the EU internal market for energy, including the full and correct transposition of the Third Energy Package. Until now, Bulgaria has had a rather poor record in implementing and applying EU energy legislation. There are five ongoing infringement procedures against Bulgaria (four on the internal energy market and one on renewable energy sources).’ (Raportul similar pe Romania e ceva mai pozitiv, dar nu cu mult).

La 10 octombrie 2012 Comisia Europeana a publicat un nou raport în care evaluează situația cu implementarea pachetului 3 și propune un plan de acțiuni pentru 2013, astfel încât pachetul 3 să fie implementat în UE până în 2014. Deci în cazul UE este vorba de o întârziere anticipată de circa 3 ani (2014 in loc de 2011) in implementarea pachetului 3. Deci in acest sens intarzierea de 4 ani in cazul Moldovei nu ar fi iesita din comun, cu conditia ca Moldova s-ar apuca de treaba si nu ar pierde acesti ani.

3) Spre deosebire de statele UE, Moldova are o pozitie de start mult mai proasta pentru implementarea pachetului 3. In fiecare stat UE exista mai multe companii energetice care produc, transporteaza si livreaza gaz si electricitate consumatorilor de rand. Problema din UE e ca multi din acesti operatori abuzeaza pozitiile lor dominante pe piata (atat Gazpromul prin parteneriatele pe care le are cu companiile europene, cat si marele companii europene gen EON, RWE, ENI, si care-o mai fi), discriminau alti operatori potentiali etc. Iar pachetul 3 a fost elaborat pentru a incuraja competitia dintre acesti operatori (prin fortarea acestor operatori sa-si vanda sau sa separe afacerea de productia, transportare si livrare a gazului si electricitatii). Deci in UE pachetul 3 trebuie sa imbunatateasca conditiile pentru competitie pe piata energetica din statele UE, in conditiile in care aceasta piata exista, dar este imperfecta.

In cazul Moldovei si situatia e mai dificila pentru ca pe piata gazului exista un singur jucator monopolist – Moldova Gaz. Deci in Moldova pachetul 3 nu ar fi trebuit sa perfectioneze functionarea unei piete energetice, ci practic sa o creeze de la zero. Teoretic, Moldova poate adopta anumite prevederi ale pachetului 3 chiar maine, dar acest lucru ar fi o realitate virtuala atata timp cat pe piata de gaz al RM nu exista alti furnizori, operatori sau transportatori de gaz.

Ei, aici e o problema de ‘catch 22′, sau intrebarea vesnica cu ce a aparut mai intai – oul sau gaina. Unii vor spune ca liberalizarea pietei energetice (inclusiv implementarea pahetului 3) va duce la intrarea unor noi jucatori pe piata energetica a RM. Altii vor spune ca fara alti jucatori decat Moldova Gaz/Gazprom, adoptarea pachetului 3 ar fi o chestie virtuala. Partial si unii si altii ar avea dreptate. Dar acum Moldova tre sa caute o cale de mijloc intre ou si gaina (vedeti mai jos). Adica Moldova trebuie sa incerce sa atraga pe piata RM alte companii energetice (lucru extrem de dificil atata timp cat gazele livrate in Moldova vin in proportie de 100% din Rusia) si in acelasi timp sa implementeze treptat pachetul 3.

4) Din cate vedeti mai sus, implemenatrea pachetului 3 nu e floare la ureche. Acest lucru e dificil (atat tehnic, cat si politic) si poate dura destul de mult. Jumatate din statele membre UE, din diverse motive, o fac cu intarziere. Eu sunt practic sigur ca nici Moldova nu ar fi reusit sa o faca pana in 2016. Intarzierile de 2-3 ani din pacate nu sunt iesite din comun nici in interiorul UE, si erau practic inevitabile si in cazul Moldovei. Acest lucru este regretabil, dar asta e situatia. Acum se pare ca guvernul a vrut sa prezinte intarzierea aproape previzibila si inevitabila a acestor prevederi legislative drept o concesie in negocieri pentru care asteapta si de la rusi niste concesii. Nu stiu daca asa este – dar daca este asta, atunci e o tactica de negocieri raspandita.

5) Pentru mine e oarecum evident ca propunerea guvernului e coordonata cu UE. Dupa vizita lui Filat în Rusia acum câteva săptămâni, a urmat o vizită la Bruxelles si o întâlnire cu comisarul pentru energie Gunther Oettinger. Dirk Schuebel zice si el ca toti pasii RM au fost coordonati cu Bruxellesul. Deci sensatiile cu intorsul spatelui la Bruxelles, vanzarile de tara etc – din pacate sunt exagerari a unor jurnalisti care inainte de a scrie o stire si a se da cu parerea nu s-au stresat sa intrebe 2-3 surse dupa cum sunt invatati la facultate la anul 1. [aici nu vreau sa ofensez pe nimeni – dar din cate inteleg eu un jurnalist de regula face unul din doua lucruri: 1) informeaza cititorul redand anumite fapte fara a se da cu parerea; 2) sau, daca vrea sa se dea cu parerea si sa faca o mini-analiza (zicand de exemplu ca e ‘tradare de tara’) – trebuie sa se informeze din macar 2-3 surse, sa inteleaga despre ce e vorba, iar apoi sa explice de ce a ajuns la o concluzie anumita, si nu la alta.)

Concluzii

Implementarea pachetului 3 este un proces complicat si de lunga durata, si schimbarea realitatilor de pe piata energetica nu se face prin adoptarea unor simple legi, ci e un proces de lunga durata cu pasi inainte, pasi inapoi, pasi laterali, intarzieri si esecuri temporare. Amanarea implementarii pachetului energetic al treilea cu cativa ani era aproape inevitabila din cauza realitatilor din RM, si anume al faptului ca spre deosebire de statele UE, Moldova nu trebuie pur si simplu sa perfectioneze functionarea unei piete deja existente, ci sa dezvolte aceasta piata practic de la zero, si asta in conditiile in are nu exista deocamdata nici acces la surse alternativa de gaz si nici infrastructura necesara. Deci o astfel de intarziere este regretabila, dar o reflectie a situatiei energetice destul de dificile din RM, si pana la urma nu foarte diferita de dilemele mai multor state UE.

Ce e de făcut ?

Amânarea până in 2020 in sine nu e catastrofală, dar esential e ca miscarea spre obiectivul implementării pachetului sa continue. Pentru mine adevaratul test nu tine de amanarea cu cativa ani a implementarii pachetului 3, ci mai degraba faptul ca implementarea pachetului 3 trebuie sa fie inevitabila, iar amanarea pe 2020 sa nu se transforme apoi in amanarea pe 2024 sau 2028.

Deci in acest sens dilema si pentru guvern si pentru UE e cum sa faca miscarea spre pachetul 3 cat mai aproape de ‘ireversibilitate’ (care nu poate fi absoluta) cat mai curand posibil, astfel incat spatiul de manevra a guvernelor RM din 2020 si perioada imediat premergatoare sa fie cat mai limitat in acest sens – daca nu legal, pai macar politic (cu alte cuvinte – cum legam pe maini guvernele ulterioare cu obligatii europene?). Deci in acest sens eu as sugera ca guvernul si UE sa convina asupra unei foi de parcurs cu date si actiuni intermediare concrete intre 2013 si 2020, sa nu ne ciocnim de situatia in care in 2019 ne trezim ca nu s-a facut nimic si mai cerem o noua amanare. Si un consilier UE pe domeniul energetic trimis la Chisinau ar putea ajuta sa miste lucrurile inainte.

Alta idee (sugerata anterior - pagina 62 aici) e ca in conditiile in care Moldova e vulnerabila in fata Rusiei, iar institutiile responsabile de asigurarea competitiei si lupta cu monopolurile sunt neconsolidate (lucru valabil si in mai multe state membre UE din Europa Centrala)- Moldova trebuie sa faca un fel de ‘outsourcing’ Comisiei Europene oferindui dreptul de a monitoriza piata energetica asa cum o face in statele membre UE. Deci pentru ca intentia Moldovei sa implementeze pachetul 3 dupa 2020 sa nu trezeasca nici un dubiu nici la Bruxelles, nici la Moscova, Moldova ar putea sa conecteze institutiile europene la monitorizarea pietei energetice a RM. Nu azi, dar nici tocmai in 2020.

Extrem de important va fi ca in aceasta perioada sa se incerce atragerea unor alte companii energetice pe piata. Macar pe anumite segmente (de exemplu in distributie). Acest lucru insa va depinde in cea mai mare masura de 1) faptul daca UE si Romania vor obtine acces la surse alternative de gaz (noi conducte de petrol, terminal LNG) si 2) Moldova va avea infrastructura pentru a se conecta la aceste surse alternative (inclusiv conducta Iasi-Ungheni). Or rezolvarea ecuatiei ’securitatea energetica a Moldovei’ depinde nu doar de pachetul 3, ci si de accesul la surse alternative.

Nicu Popescu is research fellow at the European Council on Foreign Relations (ECFR) in London, where he deals with the EU’s eastern neighbourhood and Russia. Also, he runs a blog on the EU’s neighbourhood and Russia for the EU Observer (in English) and a foreign policy blog in Romanian.

Leave a Reply