Diplomație pragmatică sau eroare regretabilă

August 28, 2016

„Moldova trebuie să rămână un stat suveran și independent în cadrul unor granițe sigure. Alăturarea României de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică și nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici în Moldova.”Ambasadorul USA la Chișinău, James D. Pet(t)it

 

1. Cea mai importantă întrebare ce rezultă din aceste declarații: De ce USA dorește păstrarea actualului status quo geopolitic la granița de est a României ? Pentru că în mod evident, ambasadorul Pettit (un diplomat mai ”petit” decât îi sugerează numele!) exprimă clar linia politicii americane în zonă : principalul partener strategic dorește ca Moldova – care tocmai a serbat 27 de ani de independență – să rămână separată de România. Ba chiar se vorbește și de o ”federalizare” a Moldovei multietnice.

 

Nu vorbim aici de o nuanțare a opiniilor curente ale Washingtonului, ci de o schimbare radicală de abordare. Iar pentru a înțelege substratul acestei schimbări, trebuie decriptate corect care sunt interesele USA în regiune, și mai puțin care sunt interesele României sau Republicii Moldova. De acestea din urmă trebuie să se ocupe – logic –  diplomația română peste Prut și liderii politici de la Chișinău. Și după caz și cei de la București.
Pe de altă parte, este acesta un semn ca USA a făcut un pact cu Moscova, via Cancelaria berlineză ? Sau e vorba doar de gândirea pragmatică tipic americană (care însă nu înseamnă automat și că nu ar trebui să ne îngrijoreze) ? Sau e o ”eroare regretabilă” ca multe altele făcute de-a lungul timpului de către reprezentanții Departamentului de Stat al USA ?

„Moldova nu este România, Moldova își are propria sa istorie și propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o țară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite și desigur, mai este și problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, dar un statut special în cadrul R. Moldova” a declarat James D. Pettit.

 

2. Nu mă scandalizez privind intruziunea ”Micuțului” James în politica internă a Republicii Moldova. Conexat cu modul de manifestare a Ambasadorului Hans Klemm în România, observ că o astfel de atitudine a devenit o normă ”la vedere” pentru diplomația americană.

 

3. Nu-mi fac griji nici pentru politicienii ”unioniștii” de conjunctură de peste Prut, aflați perpetuu la vânătoare de voturi prin specularea naivității unei părți a electoratului din Moldova și care acum în prag de alegeri își pun gheara în gât precum pițigoii. Au folosit timp de două decenii jumătate tema ”unirii cu România” doar pentru a-și conserva privilegiile politice, și cum bine se spune în popor, ”boală lungă, moarte sigură”.  Desigur, fără părtinire, o ”atitudine” identică se poate imputa și politicienilor de la București.

 

4.  Nu mă enervez nici pentru faptul că deloc voalat se vorbește de ”acordarea unui statut special Transnistriei”, dând indirect un suflu nou și aspirațiilor separatiste ale Găgăuziei. Dar nu se  face vorbire de trupele rusești ”parcate” ilegal dincolo de Nistru. Asta, întâmplător sau nu – după ce și ministru german de externe, Mr. Walter Steinmeier sugera, mai acum o săptămână, ceva similar.

 

DAR…

 

5. Mă enervează la culme că ambasadorul James D. Pettit arată o atitudine anti-românească atât de transparentă că ar face să roșească de invidie și pe cel mai feroce propagandist al Kremlinului. Citind printre rânduri, vedem că domnia sa nu doar consideră că Republica Moldova și România sunt țări cu identitate, istorie și limbă diferite, ci și că România nu e un model către care Moldova să se uite și la care să aspire dacă dorește să acceadă în UE.
Poate gândește ”Micuțul” James că Ucraina, o țară pe care o cunoaște foarte bine și la a cărei destabilizare Statele Unite ale Americii, cot la cot cu Federația Rusă!, au contribuit cu succes, e un model mai bun ?! Posibil ! În fond, recent, prin vocea Secretarului de Stat John Kerry, USA au admis necesitatea ”federalizării” Ucrainei, soluție propusă de Rusia încă de acum 2 ani.

 

Nu-mi fac iluzii că liderii români ar putea avea o reacție vehementă la adresa Departamentului de Stat, cât timp nu am văzut o reacție la adresa ”abuzurilor diplomatice” ale oficialilor USA la București.

 

PS: Noul Ambasador al Federației Ruse la București, Valery Kuzmin are motive de satisfacție, căci exact pentru niște declarații similare apărute în timp în presa de la Chișinău a generat presiuni publice ce au determinat Moscova ca domnia sa să fie retras din Moldova. Aștept cu interes să văd ce va face Washingtonul cu ”pragmatismul”  micuțului său ambasador la Chișinău.

 

Gabriela Ioniță

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Ne-am mutat! Aici puteți accesa în continuare arhiva PPW. Click aici pentru noua versiune a Power&Politics World sau accesați adresa www.powerpolitics.ro/new