Disecția discursului pseudo-pacifist

June 25, 2015

”Nu dorim niciun fel de război cu Rusia. Nu încercăm să transformăm Rusia într-un inamic. Dar să fie clar, ne vom apăra aliații, ordinea mondială bazată pe reguli, și un viitor bun pentru noi toți. Ne vom împotrivi acțiunilor Rusiei de restabilirea zonelor de influență din era sovietică. SUA nu vor lăsa Rusia să ne readucă în trecut” a spus Secretarul american al Apărării, Ash Carter, în recenta sa vizită la Berlin, parte a unui extins turneu european. Aș aprecia sincer discursul pacifist al înaltului reprezentant al US, dacă nu s-ar contrazice singur la fiecare enunț rostit, și mai ales dacă vorbele sale nu ar fi contrazise de fapte – trecute și prezente. Tocmai de aceea propun să lucrăm strict cu materialul clientului. Să facem o ”disecție”, și să oferim ipocriziei șansa de a se afirma în deplinătatea splendorii sale.

1. Nu dorim niciun fel de război cu Rusia.

Există deja un război cât se poate de evident între Statele Unite și Federația Rusă, chiar dacă el se desfășoară pe alte paliere decât cel militar. Economic, informativ, cibernetic, propagandistic. Și apoi, oricât de vocal și justificat ar invoca NATO necesitatea protecției aliaților, masarea de trupe și armament în coasta Rusiei – mai exact de jur împrejur – nu cred că poate fi considerat de orice om cu puțină minte vreun gest de pacifism.

2. Nu încercăm să transformăm Rusia într-un inamic. Dar să fie clar, ne vom apăra aliații, ordinea mondială bazată pe reguli, și un viitor bun pentru noi toți.

După 25 de ani în care Rusia a fost tratată mereu ca un partener de mâna a doua iar înțelegerile documentelor politico-diplomatce aplicate facultativ, cred că nu mai e necesar nimic în adaos. Rusia este deja un inamic. În ceea ce privește apărarea aliaților, mi se pare de la sine înțeleasă cât timp ai interese strategice în regiunea respectivă. N-am înțeles însă la care ordine mondială și la care reguli face trimitere Secretarul Apărării. La cele care reglementează strict juridic și diplomatic relațiile internaționale sau la ordinea mondială și regulile impuse de US (de mai multe ori în contradicție flagrantă cu legislația internațională – cred că nici nu este necesar să aduc argumente în acest sens, derapajele în cauză fiind arhicunoscute) cât timp a fost unicul pol de putere din lume ? Dacă în primul caz subscriu cu mare aplomb, în cel de-al doilea caz îmi fac datoria să-l atenționez pe Secretarul Apărării că ordinea mondială la care se referă este una deja perimată care trebuie regândită complet. Dacă regândirea se va face prin intermediul forței (cel mai probabil, dacă privim spre Orientul Mijlociu !) sau a diplomației este deja o cu totul și foarte serioasă discuție, pe care America încearcă cu obstinație să e evite. Abia după clarificările de rigoare despre cum se va structura noua ordine mondială, poate vom vorbi și despre viitor (bun sau nu).

3. Ne vom împotrivi acțiunilor Rusiei de restabilirea zonelor de influență din era sovietică. SUA nu vor lăsa Rusia să ne readucă în trecut”.

Să te împotrivești restabilirii vechilor sfere de influență, ca să ce ? Ca să-ți instaurezi propria sferă de influență ? Perfect! Dar în acest caz, ipocrizia este peste măsură să și pretinzi ca Rusia să stea cu mâinile în sân la demersurile tale. Iar când din ciocnirea intereselor celor două puteri se întâmplă să rămână în urmă doar națiuni disperate și distruse (pentru că, din păcate, doar asta s-a întâmplat în ultimii 25 de ani, Ucraina fiind doar cel mai recent, mai vizibil și catastrofic exemplu), cred că ambele puteri aflate în dispută sunt la fel de vinovate și ar trebui tratate identic de ceilalți actori internaționali. Știu că unii ar spune că asta e o utopie, deoarece dubla măsură și obediența sunt înscrise în codul genetic al politicienilor de oriunde ar fi ei, iar lipsa de reacție consistentă și unitară a comunității internaționale la derapajele US – sigur, nici privitor la derapajele Rusiei nu s-ar fi coagulat vreo reacție fără presiunea americană – sunt o dovadă cât se poate de clară. Dar dacă nu este așa ? Dar dacă lucrurile chiar se pot schimba ?

PS: referitor la punctul 3, observ că Armenia își primește ”plata” cu propriul Maidan – pe rețeta deja cunoscută și patentată – pentru opțiunea de a fi ales ce e mai profitabil pentru interesele proprii, respectiv aderarea la Uniunea Euroasiatică. Maidanul armean mai este și un semn că răspunsurile date de Ministerul Apărării din Rusia, repoziționările și replierile în mod practic și punctual (nu doar propagandistic) la fiecare din recentele mutări ale NATO pe flancul estic sunt de natură să tensioneze grav nervii Departamentului Apărării, în ciuda discursurilor pseudo-pacifiste livrate de Ash Carter europenilor.

PS_2: Președintele rus Vladimir Putin o comite și el magistral. Propagandistic, desigur: ”Rusia este o țară deschisă lumii și ea se pronunță pentru întărirea cooperării și a parteneriatului cu toți cei care doresc aceasta. Noi nu avem și nu putem avea planuri agresive” a afirmat liderul de la Kremlin. Și ipocrit: ”Nu amenințăm pe nimeni și încercăm ca orice divergență să o rezolvăm exclusiv prin mijloace politice, cu respectarea dreptului internațional și ținând cont de interesele celorlalte state„ a adăugat președintele rus. Încă nu mi-a fost dat să văd vreo mare putere (Rusia nu face excepție, ba dimpotrivă !) care să țină cont de altceva decât de propriile interese. Înțeleg că așa merg lucrurile per total. Cred că e suficient pentru Rusia să accepte că e o mare putere. Punct. A pretinde că e și vreun salvator universal, interesat de binele celorlalți e deja cam prea mult.

Gabriela Ioniță

3 responses to “Disecția discursului pseudo-pacifist”

  1. sabin says:

    Gabriela –

    La punctul tau #1: Ash se referea la un razboi militar. Cine vorbea de pacifism…? Masarea trupelor e necesara pentru a apara zonele slab militarizate si vulnerabile in fata unui potential/iminent atac rus (de pilda tara in care traiesti tu). Rusia – Atacul din Crimea a fost o inclacre flagranta a legislatiei mondiale si ce numim noi common sense. Nu invadezi o tara pasnica folosind forta semand moarte si teroare. Daca vrei putem re-comenta si restul comentariilor tale…

  2. Radu says:

    Să te împotrivești restabilirii vechilor sfere de influență, ca să ce ? Ca să-ți instaurezi propria sferă de influență ? Perfect! Dar în acest caz, ipocrizia este peste măsură să și pretinzi ca Rusia să stea cu mâinile în sân la demersurile tale. Citesc si imi place ceea ce ai scris. Adevarat. Felicitari Gabriela! In mod cert, mesajul tau este direct: “cred că e suficient pentru Rusia să accepte că e o mare putere”. Sa nu uitam insa ca ne jucam cu focul, principiul bunei vecinatati pentru Romania fiind deja o amintire, poate! Rusia nu doarme cum nu a dormit niciodata! Romania trebuie sa ramana o Tara frumoasa!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Ne-am mutat! Aici puteți accesa în continuare arhiva PPW. Click aici pentru noua versiune a Power&Politics World sau accesați adresa www.powerpolitics.ro/new