ARHIVA Power&Politics World

Dosarul iranian – Moscova: un nou summit inutil ?

June 15, 2012

Gabriela Ioniță

În ultimul timp pare să fi devenit o obișnuință ca liderii lumii să se întâlnească în cadrul a tot mai numeroase reuniuni doar pentru a schimba opinii contradictorii și pentru a zâmbi stoic în poza de grup ce va fi preluată de sute de agenții de știri.

Cam în acest fel se prezintă și îndelungile discuții pe controversatul Dosar iranian, iar reuniunea de la Bagdag nu a fost o excepție. Astfel, șefa politicii externe a Uniunii Europene, Catherine Ashton (după două zile de discuții și negocieri în care cele șase mari puteri nucleare* au încercat să ajungă la un numitor comun cu reprezentanții Iranului) i-a asigurat pe jurnaliștii prezenți

Catherine Ashton în dialog cu negociatorul șef al Iranului Saeed Jalili în cadrul reuniunii de la Bagdad.

la eveniment că “au fost făcute unele progrese, dar că în ciuda eforturilor, rămân diferențe de opinie”. Ashton a mai declarat că o altă rundă de negocieri va avea loc în Federaţia Rusă. “Vom menţine contactele intense cu omologii noştri iraniene pentru a pregăti o nouă întâlnire la Moscova” a declarat aceasta la conferinţa de presă de la finalul reuniunii de la Bagdad. Următoarea şedinţă, a treia din recentele runde de negocieri care au început luna trecută la Istanbul, va avea loc la Moscova pe 18-19 iunie 2012.
Deci, ceva s-a realizat. Ceva care nu poate fi definit, pentru că este parte a procesului de negociere, spun oficialii dacă le sunt solicitate informații lămuritoare. Şi dacă vom compara declaraţiile celor implicaţi vom vedea că sunt adevărate opere de artă în cuvinte care spun nimic concret. Să aruncăm o privire practică: “angajamentul celor două părţi pe calea diplomatică, chiar și în absenţa unui acord clar este un semn pozitiv” a declarat Ali Vaez, expertul iranian de la International Crisis Group think-tank. Secretarul american de stat Hillary Clinton a declarat însă că sancţiunile împotriva Iranului rămân, chiar şi dacă discuţiile continuă.  ” Chiar dacă au fost puse bazele pentru aceste discuţii, noi vom menţine presiunea asupra oficialilor de la Teheran, ca parte a unei strategii cu dublă abordare”, a declarat Clinton reporterilor la Washington, la câteva ore după încheierea discuţiilor de la Bagdad. “Toate sancţiunile noastre vor rămâne în vigoare şi vor continua să fie aplicate în această perioadă”. Puterile occidentale insistă că Teheran trebuie să-și închidă activităţile de îmbogăţire a uraniului înainte ca aplicarea sancţiunilor să fie stopată. În replică, Republica Islamică a decis în mod repetat să nu ia în considerare posibilitatea de suspendare a activităților nucleare aşa cum i s-a solicitat de mai multe rezoluţii ale Consiliului de Securitate al ONU, spunând că energia nucleară este o chestiune de suveranitate naţională şi mândrie în progresul tehnologic.

Ce vor negociatorii ?

Cele șase puteri nucleare doresc ca Iranul să opteze pentru îmbogățirea uraniului necesar în străinătate şi închiderea unei instalaţii subterane dedicate acestui scop, care este în mare măsură invulnerabilă la lovituri aeriene. În schimbul acceptării acestor cerințe, Statele Unite, Rusia, China, Franţa, Marea Britanie şi Germania s-au oferit să asigure combustibil pentru a menține funcționarea unui reactor al Iranului care crează izotopi cu destinație medicală, asigurarea de asistenţă în domeniul siguranţei nucleare şi ridicarea embargoului asupra pieselor de schimb pentru avioanele civile îmbătrânite ale Iranului. Cele şase puteri și-au propus să încerce avansarea negocierile “cât de repede putem”. Dar este prea devreme să vorbim despre reuniuni tehnice la nivel de experți și datorită faptului că încă este  necesară clarificarea unor aspecte politice. Purtătorul de cuvânt al UE, Michael Mann a declarat pentru Vocea Americii că marile puteri ale lumii au prezentat în”clar” propunerile sale și acum este rândul Iranului de a răspunde preocupărilor internaţionale cu privire la programul său nuclear, în schimbul unor “măsuri reciproce” și că Parteneriatul celor sase natiuni crede că planul lor se va dovedi a fi atractiv pentru Teheran. El a spus că este important ca Iranul să se angajeze în negocieri “serios” pentru a exista și rezultate concrete.

Ce vrea Iranul ?

Amos Gilad, un oficial israelian al apărării, a declarat că Iranul va lua o atitudine de conciliere în cadrul negocierilor de la Bagdad în timp ce în mod real nu va abandona nici o clipă obiectivul său de a deveni o putere nucleară. “Ei sunt gata pentru a arăta ceea ce pare a fi flexibilitate, atâta timp cât aceasta nu afectează direcţia lor strategică, ceea ce înseamnă că ei vor fi capabili de a dezvolta arme nucleare, în cazul în care nu este luată o decizia drastică” a declarat Gilad pentru un radio al armatei israeliene. Mai mult, “se pare că iranienii încearcă să ajungă la un “acord tehnic”, care va crea impresia că se înregistrează progrese în negocieri, în scopul de a elimina intensificarea sancţiunilor”  susține Ministrul israelian al Apărării Ehud Barak.

Analiștii economici consideră că Iranul are nevoie de negocieri pe tema dosarului său nuclear pentru a stabiliza moneda. Totuși oficialii iranieni s-au străduit să insiste asupra faptului că nu au nevoie de un acord nuclear cu comunitatea internaţională şi că economia lor poate supraviețui oricât de multe pedeapse s-ar institui. Desigur, o utopie. O privire mai atentă asupra evoluțiilor recente ale monedei Iranului sugerează altceva. Rialul a cunoscut o depreciere semnificativă la începutul acestui an după ce administraţia Barack Obama a semnat o lege de restricţionare a băncilor americane de la orice relaţii cu băncile străine care fac afaceri cu Banca Centrală a Iranului. Moneda iraniană s-a prăbușit pe aşa-numitele pieţe neoficiale la 20.000 riali/dolar – jumătate ceea ce a fost cu un an în urmă – înainte de a se stabiliza la aproximativ 16 mii/dolar, după o nouă rundă de discuţii nucleare de la Istanbul în aprilie 2012.

Ce șanse sunt în aceste condiții ca negocierile cu Iranul să capete consistență ? Este bine să ne amintim că reuniunea de la Moscova din 18 – 19 iunie vine ca un preambul la alte sancţiuni ce vizează Iranul. Sancţiunile europene de a bloca exporturile de petrol ale Iranului sunt vitale din punct de vedere economic  și vor intra în vigoare în iulie. În tot acest timp Israelul își continuă lobby-ul în fața partenerilor americani privind necesitatea unei acţiuni militare. De cealaltă parte avem un Iran sfidător, care neagă orice ambiţie de a construi bombe atomice, și care a ameninţat în numeroase rânduri cu represalii au produs fluctuații la preţul petrolului și au crescut frica de un nou război în Orientul Mijlociu, lovind o economie mondială și așa instabilă. Potrivit unui oficial american, sancţiunile care intră în vigoare în săptămânile următoare ar creşte influenţa asupra Iranului în cadrul negocierilor. “Presiunea maximă nu este încă resimţită de către Iran”, a declarat oficialul, adăugând că există multe alte sancţiuni potenţiale care încă nu au fost luate în calcul.

*sunt incluse aici cei cinci membri permanenti ai Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite (UK, China, Rusia, Franța, Statele Unite ale Americii) plus Germania – cunoscut îndeobște ca și Parteneriatul 5+1.