ARHIVA Power&Politics World

Două vorbe din 2012

December 28, 2012

Doru Petruţi

Drept sinteză, voi păstra din 2012 doar două imagini pe care le consider emblematice:

Prima imagine face parte din transferul periodic şi periculos de ”imagine” (e periculos pentru noi, nu pentru ei; astfel de imagini ne sedează cu promisiuni, ne fac să aiurim că Moldova este numai ceea ce a văzut tanti Merkel, ne amînă dezamăgirea încă un pic şi încă un pic şi tot aşa).

A doua imagine face parte din transferul periodic şi periculos al unor amărîţi de elevi spre o şcoală mai bună (aşa scrie pe ele). Că aceste autobuze se dezmembrează de la tusea şoferului, că ele au costat 77000 de pesos (dublu faţă de preţul real), că ele sunt pur şi simplu urîte … sunt lucruri peste care moldoveanul de rînd poate trece cu umor, iar Guvernul ”urmează să” aştepte ca ”instituţiile statului să îşi facă datoria”.

Un consultant bun îţi va spune să te asociezi cu oameni puternici, care au şi vor avea reputaţie, care sunt interesaţi de ea, iar astfel să poţi construi o parte din propriul prestigiu. Sună bine pînă aici, nu-i aşa? Merge-o întînire chiar şi cu-un Schuebel mai de la noi; ce să mai zicem de-un Barroso sau Merkel?

Tot pe aceeaşi reţetă, haideţi să vedem cu cine lucrează statul? În cazul de faţă, firma ucraineană Ucravto. A auzit cineva de firma asta pînă la scandalul cu preţul plătit de noi toţi pe aceste autobuze? N-are nici un rost să faceţi exerciţiul achiziţionării de microbuze Mercedes în locul acestor cutii diforme; n-are rost pentru că Guvernul ar ieşi net în dezavantaj.

Cum ar putea statul/Guvernul să aibă o imagine bună dacă el îşi asociază reputaţia cu autobuzele Ucravto? Dacă va vrea vreodată să fie un manager respectat, statul/Guvernul trebuie să ştie că un partener cu brand reputat transferă întotdeauna credibilitate unui proiect şi reduce riscul unui rezultat prost. Pentru multe business-uri, reputaţia e bunul cel mai de preţ, e garanţia viitorului său. În Moldova nu s-a ajuns nici măcar la păcătosul criteriu de alegere pe baza ”preţului cel mai mic”. Poate e timpul să alegem parteneri cu reputaţie care să ne ducă (la propriu) pînă într-o ţară europeană. Suntem prea săraci pentru proiecte de o calitate atît de îndoielnică.

Sunt şi voi fi deranjat de standardele duble – cum poate politicianul moldovean să selecteze pentru propria persoană cele mai scumpe, aspiraţionale şi reputate branduri, iar cînd vine vorba despre banul public din ţara în care trăieşte şi pe care trebuie să o conducă spre o viaţă mai bună … alege autobuze ce arată second-hand cînd sunt noi şi plăteşte cît pentru clasa premium?

N-avem cum să ajungem cu aceste autobuze la tanti Merkel acasă. Din simplul motiv că se vor descompune pînă acolo. Şi chiar dacă vom ajunge, nimeni n-o să ne creadă. Credibilitatea este o problemă de brand, de brand de ţară, de Guvern în acest caz. Neamţul va înţelege că e vorba despre standarde şi se va întreba: ”Ce fel de stat e ăsta? Ce aleg pentru sine cei care conduc acest stat şi ce aleg pentru poporul pe care îl conduc?”

Vă las să răspundeţi în linişte, fără emoţie, raţional. O să vă doară mai puţin. La mulţi ani!

P.S. Le dedic materialul studenţilor mei care m-au întrebat de multe ori ce analiză aş fi făcut dacă eu eram student atent la cursul meu de ”Analiză electorală şi marketing politic”.

Nota red. – Mai multe articole semnate de acelasi autor puteti citi aici.