ARHIVA Power&Politics World

Dreptatea sau despre imperiul ideilor false

March 6, 2017

Dreptatea, ca și bunătatea, banii, mila, corectitudinea sunt valori conjuncturale. Sunt efecte care rezultă din performanța funcționării unui sistem. Organismul e sănătos, înseamnă că ne hrănim bine, apare o boală, am greșit cu ceva. Boala e un semn al unei disfuncții nu cauza disfuncției.

Așa și Dreptatea, așa și Cinstea.
Într-o lume în care fiecare este îmbuibat cu certitudini de mic copil (părinți, școală, medii informaționale) „adevărurile” standard produc personalități standard. În locul uniformelor de școală avem suflete uniformizate.
„Corupția ucide” prin repetiție. Avem milioane, zeci de milioane de oameni care știu, unul mai bine decât celălalt, ce e bine și ce e rău. Ce e drept și ce e nedrept. Știu cine e vinovat și cine nu, depinzând de postul tv la care se uită, sau ce blog de opinie citesc.

Plagiem convingeri, ne plagiem ca oameni și ne închipuim eroi.
E trist când pui o întrebare și vezi că răspunsul trebuie să-l copiezi de pe prompterul unui canal tv.
A gândi, a te îndoi e un păcat, e o „pierdere de vreme!”…
Să fii om nu mai e o afacere… lumea e plină de indivizi convinși că sunt unici prin repetiție.

În loc de rămas bun:
Românii au o capacitate formidabilă de a înlocui realitatea cu ceea ce își închipuie despre ea, adevărul cu convingerile proprii.
Și mai au calitatea de a se victimiza fără să obosească. Demonstranții au nevoie de „hoții” de la guvernare ca să dea vina pe ei pentru că nu și-au găsit un drum în viață (sau mai exact, nu au înțeles nici până în ziua de azi pe ce lume trăiesc), guvernul și poporul tăcut au nevoie de demonstranți ca să motiveze eșecurile viitoare.

Ei și nu alte persoane sunt adevăratul BINOM. Două realități care se resping și își motivează activitatea și insuccesele prin existența celuilalt pol. Este un mecanism sado-masochist care poate pendula încă mult și bine și din care nici unii și nici alții nu vor cu adevărat să iasă învingători pentru că ar rămâne fără ceea ce țin mai mult și mai mult: CU SCUZA propriei neputințe de a trăi.
La revedere.

Dan Stoica