ARHIVA Power&Politics World

“Elite progresiste” contra “fanatici religioşi”

May 18, 2017

Care este firul roşu care îi leagă pe Viorel Cataramă, Mihaela Miroiu şi Oana Pellea?

Politicianul Cataramă are în dulap scheletul unuia dintre marile scandaluri financiare din anii ’90 și suspiciunea că ar fi fost membru al serviciilor înainte de căderea regimului Ceaușescu. Prăbușirea SAFI a păgubit peste o sută de mii de investitori mici. După o îndelungată retragere din politică, Viorel Cataramă a devenit brusc ultima găselniţă a Sistemului, care l-a scos din pălărie ca pe un iepure proaspăt, fiind candidatul surpriză la preşedinţia PNL. Ca o paranteză, programul cataramist se evidențiază prin privatizarea Învățământului şi a Sănătății. Adică de la sloganul liberal al Brătienilor – ”Prin noi înşine” -, la programul neoliberal-darwinist al noilor “elite” globaliste – ”Scapă cine poate”.

Profesoara universitară Miroiu este exponenţială pentru toată pletora de ideologi progresişti ce îndoctrinează masiv studenţii de la facultăţile politico-umaniste din România, clanul Miroiu fiind unul de referință pentru noua orientare ideologică a învățământului de stat.

Oana Pellea este o cunoscută actriță (având șansa unui tată celebru), devenită şi activistă civic. Aceasta s-a făcut remarcată în ultima vreme ca o voce gravă a secularismului în România. De altfel a și apărut, alături de alte câteva figuri anticlericale, în clipul formaţiei “Taxi” – cel în care se combătea, printr-o smerenie insidioasă, construirea Catedralei Patriarhale.

Legatura: toţi trei instrumentalizează Sfânta Scriptură, găsind în diverse versete din Evanghelii baza pe care îşi fundamentează ideologia Corectitudinii Politice în general, homosexualistă (LGBT) în acest caz.

“În Biblie spune că Dumnezeu a făcut pe om şi i-a dat anumite calităţi” ne spune Viorel Cataramă, care declară semidoct că homosexualitatea are acoperire scripturistică (fiind o “calitate”). Și continuă: „Dacă voi fi ales, PNL va fi de acord cu căsătoriile homosexuale şi va fi de acord cu adopţiile de către aceste familii a copiilor. Fac această declaraţie în baza moralei creştine (sic!)” La ordin, rectul devine un organ genital „binecuvântat” de Sistem, bun de folosit în campanii politice. Iar prin vocea lui V.Catarama, PNL devine un partid de avangardă, cerând ceva ce nici activiștii Soros nu îndrăznesc să o facă încă: adopțiile de copii pentru cuplurile homosexuale.

Familia tradiţională? “Iisus nu spune nimic pe această anume temă”, clamează ritualic prim-ideoloaga feministă a României Miroiu, soția lui Adrian Miroiu, cenzorul de partid al revistelor bisericeşti în perioada Ceauşescu, coleg cu soția la SNSPA. Dumneaei nu face decât să ducă pe un alt plan lupta împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, prin sofisme învățate, probabil, în școala de cadre a lui Soros din Budapesta (Central European University).

Oana Pellea face direct un construct pur New Age, declarând senin că ea crede nu neapărat în Dumnezeul cel Viu, ce este Calea, Adevărul şi Viaţa, ci “într-o energie care poate să fie numită oricum: Dumnezeu, Mahommed, Iisus, Buddha”. Actriţa a precizat că susţine căsătoriile între persoanele de acelaşi sex şi adopţia copiilor de către cuplurile gay. Domnișoara Pellea luptă în avangarda civilizaţiei. Noi, ceilalţi, creştinii, care credem că o căsătorie nu poate fi realizată decât între un bărbat şi o femeie, iar copiii trebuie crescuți (ideal) de o mamă și un tată, aruncăm România “cu 50 de ani în spate” – aşa cum ne admonestează ofuscata actriță și activistă.

Această ridicolă salată spiritualistă asezonată cu siropuri dulcege, din care se înfruptă personalităţile în cauză, transformând pe Iisus din Domn al Slavei, într-un guru zemos, care protejează şi promovează păcatele lumii, un “dumnezeu” al relativismului suficient, bază a unui “creştinism” obnubilat de mode, călduţ, eviscerat de mistică şi în care exemplul jertfei, al Crucii, este complet marginalizat, sintetizează de fapt crezul religios al mahalalei burgheze de la noi. Care nu poate trece de spiritualitatea kitsch a energiilor impersonale, pendulând între zodiacul din revistele glossy și cărțile lui Osho.

Toată această explozie de contestare a Familiei, unul dintre ultimele bastioane – alături de Biserică – în calea topirii societăţii într-un creuzet globalizant, inert, visat de elitele corporatocrate (care sprijină masiv financiar această nouă revoluţie culturală), nu ar fi existat dacă cei peste 3 milioane de cetăţeni nu ar fi semnat pentru Referendum. Este o ultimă centură de siguranţă care poate să asigure spaţiul de normalitate dat de acest cadru firesc în care copilul învaţă gramatica socială, în care îşi formează personalitatea pentru tot parcursul vieții.

Agresiva contestare a firescului, fără precedent la noi, nu demonstrează decât că poporul a avut instincte bune atunci când a hotărât că Familia trebuie securizată în faţa valului ideologic sexo-marxist, partea culturală a Noii Ordini Mondiale.

Cei trei reprezintă simbioza dintre politică, educaţie şi cultură, cu ideologia Corectitudinii Politice. Cât timp încă mai există mijloace constituționale (iar un referendum reprezinta chiar chintesența democrației) pentru stoparea experimentelor sociale utopice, acestea trebuie folosite, chiar dacă sunt semnalate parșiv de către activiștii globaliști, ca instrumente de “reprimare a iubirii”. Esența ideologiei LGBT fiind una totalitară, tot ceea ce-i incomodează pe acești revoluționari este exprimarea democratică, pe care ar suprima-o imediat, dacă ar avea putința.

Diversiunile promovate de Lucian Mîndruţă şi restul activiştilor globalişti din presă, de tipul “tema Coaliţiei pentru Familie e una care aparţine propagandei ruse”, sunt deja poncifuri răsuflate, lozinci folosite în toate luptele duse împotriva barajului opus de apărătorii ordinii naturale, inclusiv în SUA, împotriva acestui asalt morbid dat de ideologii revoluționari asupra societăţii.

Ca o concluzie, noua modă preluată din Vest, aceea de a justifica amoralitatea folosind Evanghelia, este ultima fiţă în materie ideologică de la noi. Dar este atât de insolentă, grotescă și extravagantă, încât probabil că şi dracu’ îşi ia notiţe de la aceşti nelegiuiţi.