Evoluții în Caucaz – Rusia va ajunge la granița Armeniei
November 12, 2014
Mikhail Chernov – Moscova
Se conturează un nou format pentru avansul Rusiei în Caucaz
Luni, pe 3 noiembrie a.c., Parlamentul republicii separatiste Abhazia a primit spre examinare o versiune de lucru a “Acordului privind alianța și parteneriatul strategic dintre Rusia și Abhazia”. Inițial proiectul de acord a fost pregătit de experții ruși, în versiunea originală fiind numit “tratat de alianță și integrare”. Este de așteptat ca un acord pe versiunea finală a documentului și semnarea acestuia să se întâmple înainte de sfârșitul anului 2014. Potrivit publicației online Lenta.ru, un acord similar este în curs de elaborare între Rusia și Osetia de Sud. Definitivarea acestuia, în conformitate cu sursa amintită, de asemenea trebuie să se realizeze până la finalul acestui an, și “spre deosebire de opțiunea abhază”, acesta pare că va fi o versiune ce “implică mult mai mult decât o simplă integrare”. Rezultatul unor astfel de acorduri vizează construirea existenței de facto a republicilor desprinse de Georgia, care să fie independente din punct de vedere militar, juridic, arondate la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan și Uniunea Economică Eurasiatică (CEEA). Instituirea unor astfel de acorduri bilaterale poate deveni un nou instrument al politicii externe ruse, care să permită Rusiei să își atingă obiectivele în Caucazul fără complicații inutile în relațiile internaționale.
Provocarea caucaziană
Rusia din motive politice nu este încă pregătită să accepte în componența sa noi membri și este nevoită a se limita la momentul Crimeea. Problema includerii în cadrul Federației Ruse a Republicii Donețk și Republicii Populare Lugansk nu este considerat ca fiind posibilă pe termen scurt, așa cum în următoarea perioadă nu se ia în calcul aderarea Abhaziei și Osetiei de Sud. În Sukhum nici măcar nu a fost ascuns faptul că Abhazia nu va intra în componența Federației Ruse. Cum la fel de adevărat este că în Tskhinvali a existat întotdeauna un consens politic al elitelor și a publicului larg referitor la alăturarea într-o formă sau alta la Rusia.
Cu toate acestea, reticența Federației Ruse în această fază de integrare în structura sa a deja recunoscutelor de către Moscova republici transcaucaziene nu înseamnă că Rusia refuză să avanseze la sud, și concomitent să încerce să-și rezolve problemele din regiunea sudică a Caucazului. Prioritățile de bază ale FR în regiune sunt două și sunt strâns legate între ele. În primul rând – să prevină și să nu permită crearea unei infrastructuri militare a NATO pe teritoriul Georgiei și intrarea deplină a republicii menționate în structurile economice ale Uniunii Eurasiatice.
Al doilea obiectiv țintește nevoia de a oferi fiabilitate transportului direct spre ieșirea către Armenia, republica caucaziană care recent a aderat la Uniunea Economică Eurasiatică (CEEA); de asemenea, pentru o integrare deplină a Erevanului în uniune și exploatarea potențialului relațiilor eurasiatice este nevoie de o frontieră comună a Rusiei cu Armenia, și care presupune amplasarea viitoare a personalului vamal si de apărare a frontierei ”eurasiatice„ la granita Armeniei cu Iranul. În plus, controlul Federației Ruse asupra rutelor de transport asigura funcționarea deplină a bazei militare ruse din Armenia. Strategic, aceasta nu a putut fi overemphasized. Distanta de la orașul Meghri aflat pe frontiera de sud a Armenia la Kurdistanul irakian în linie dreaptă înseamnă mai puțin de 250 km, o distanță ce poate fi acoperită de sisteme de rachete tactice nu neapărat dintre cele mai avansate.
Acordurile cu Abhazia și Osetia de Sud vor permite abordarea complexei integrări instituționale a celor două republici transcaucaziene independente în spațiul rusesc și Eurasiatic, menținând în același timp independența fiecăreia dintre acestea. Potrivit versiunii preliminare a conținutului acordului cu Abhazia, inițiativa rusă are în vedere crearea unei apărări unificate și a unui spațiu vamal comun, unificarea legislației, cooperarea la nivelul Ministerelor de Interne, alinierea la standardele de securitate socială cu indicatorii din Districtul Federal Caucazul de Nord și cel de Sud, condiții speciale de acordare a cetățeniei ruse și transferul efectiv al forțelor ce asigură securizarea frontierei FR și a CEEA spre frontierele sudice ale republicilor independente.
Vectorul Sudic
Cu toate acestea, având în vedere obiectivele strategice menționate mai sus, cantonarea Rusiei pe frontierele sudice ale Abhaziei și Osetiei de Sud nu se poate. Vineri, 31 octombrie, la Vladikavkaz, a avut loc un congres al Mișcării Internaționale Publice “Consiliul Suprem al Osetinilor”, la care au participat și șeful Republicii Osetia de Nord, Teimuraz Mamsurov, Președintele Republicii Osetia de Sud (ORS) Leonid Tibilov, reprezentanți ai bisericii ortodoxe și clerici musulmani. Lucrările congresului au coincis “accidental” cu a cincizecea aniversare a ex-președintelui Osetiei de Sud, Eduard Kokoity, prezent la reuniune împreună cu fostul șef al guvernului Oseției de Sud. El a ridicat problema asocierii la Osetia a bazinelor Trusovsky și Koba (în prezent asociate la regiunea Kazbegi din Georgia). Observatorii locali au evaluat discursul rostit de Kokoity ca o revenire a acestuia în politica regiunii. Prezența în regiunea Kazbegi ar permite Rusiei să controleze un mic sector de drum militar cu importanță strategică pentru georgiani, cel mai scurt drum dintre Rusia și Armenia.
Cu toate acestea, Rusia este mai interesată de proiectul privind construcția autostrăzii trans-caucaziane (TransKAM) care leagă Rusia și Caucazul de Nord prin Osetia de Nord și de Sud, Georgia cu Armenia și Iranul (precum și proiectul de a construi tronsonul de cale ferată de 160 km Alagir – Tskhinvali, care va conecta tronsonul de nord a Căilor Ferate caucaziene cu liniile rețelei transcaucaziene). Ruta “vestică” din Armenia trece prin raionul Gori, apoi se pliază pe Trialetul Osetin, unde până la începutul anilor ’90 exista un număr semnificativ de osetini, precum și armenii care populau Samtskhe-Javakheti.
Situația politică din Georgia ar putea contribui la o mai mare instabilitate în această țară. La începutul lunii noiembrie, mai mulți miniștri au demisionat din sectoare guvernamentale cheie ale cabinetului condus de Irakli Garibashvili: ministrul Apărării, Irakli Alasania, Ministrul de Stat pentru Integrare Europeană și Oceanul Atlantic Alexi Petriashvili și ministrul de externe Maya Panjikidze. De asemenea, odată cu aceștia și-au depus mandatele și adjuncții lor. Liderul noii opoziția a acuzat autoritățile din țara cu privire la angajamentul insuficient pentru integrarea euro-atlantică. La rândul său, conducerea partidelor de opoziție și suporterii ex-președintele Mikhail Saakashvili “Mișcarea Națională Unită”, i-au cerut lui Alasania să “se opună în continuare ocupației rusești”. Departamentul de Stat al SUA prin vocea purtătoarei de cuvânt Jane Psaki și-a exprimat îngrijorarea cu privire la criza politică din Georgia și a cerut asigurări liderilor aflați la putere că se va “salva stabilitatea republicii și se va continua drumul spre democrație”.
Având în vedere tradiția politică a Georgiei de schimbare de regim în mod coercitiv, putem asista la o destabilizare a țării după scenariu ucrainean. În aceste condiții, Rusia trebuie să-și îndeplinească nu numai obligațiile de alianță pentru a proteja Abhazia și Osetia de Sud, dar va trebui să asigure stabilitatea și securitatea populației, precum și modul de funcționare a economiei în regiunile învecinate din Georgia. În acest caz, acordurile bilaterale privind cooperarea și integrarea pot fi discutate individual cu autoritățile din regiunile georgiene care vor fi recunoscute ca fiind legitime de către populația locală și Moscova.
[…] Опубликовано: Power&Politics World. 12.11.2014. […]