ARHIVA Power&Politics World

„Fericirea” – un concept evaziv

March 20, 2017

ZIUA INTERNAȚIONALĂ A FERICIRII

În literatura de specialitate anglo-americană, uneori se folosesc termenii „happiness”, „hedonism” sau „well-being” cu același designat: fericirea. Alteori, se introduc distincții subtile între cei trei termeni. În limba română, în mod curent se folosesc expresiile „mă simt bine”, „sunt bine” (echivalent „well-being”) și „mă simt fericit”, „sunt fericit” (echivalent „happiness”).
Richard M. Ryan și Edward L. Deci, profesori de psihologie la University of Rochester (din New York), consideră că în studiul fericirii s-au conturat, de-a lungul timpului, două orientări principale: hedonică vs.eudaimonică. Hedonismul (gr. hedone, plăcere) a apărut ca o concepție a eticii în prima jumătate a secolului al IV-lea î.e.n. în Grecia Antică. Viziunea hedonistă asupra vieții se regăsește într-o formă rafinată în concepția unor psihologi contemporani. Esențial mi se pare faptul că fericirea își are cauza în afara noastră. Și eudaimonia (gr. eu, bun, și daimon, demon, spirit) își are originea în gândirea anticilor: a fi fericit înseamnă a trăi în acord cu propriul daimon. Congruența dintre acesta și viaţa de zi cu zi duce la experimentarea eudaimoniei, la fericire.
Nu mă asociez cercetătorilor care pun semnul egalității între fericire și starea de bine subiectivă (SBS). Definiția SBS formulată de Edward Diener, Richard E. Lucas și Shigehiro Oishi (2009, p. 63) este larg acceptată: „Starea de bine subiectivă este definită ca evaluările cognitive și afective ale unei persoane referitoare la viața lui sau a ei. Aceste evaluări includ reacțiile emoționale față de evenimente, ca și judecățile cognitive referitoare la satisfacții și la împliniri. În consecință, starea de bine subiectivă este un concept larg, care include experiențele emoționale plăcute, trăirile afective negative și înalta satisfacție cu viața”. De asemenea, se acceptă că SBS trebuie definită în termenii satisfacției vieții (evaluarea cognitivă, în acord cu standardele subiective ale individului) și ai „balanței hedonice” (sau ai balanței dintre afectele plăcute și afectele neplăcute). Luându-se în considerare cercetările lui Norman M. Bradburn (1969) prin care s-a pus în evidență că afectele pozitive și afectele negative sunt independente, nu doar în simplă opoziție, că ele pot fi studiate separat, unii autori au adăugat o a treia dimensiune a SBS: absența afectelor negative. S-a ajuns astfel la ipoteza tripartită a SBS: 1) satisfacția cu viața (evaluarea cognitivă); 2) persistența dispoziției psihice pozitive (prezența afectelor pozitive); 3) absența celei negative (lipsa afectelor negative). Eliminarea emoțiilor negative nu conduce neapărat la fericire. Este necesară îmbinarea celor trei componente pentru a putea vorbi de fericire.

Aduc banii fericirea?

Dihotomia fericire mundană/fericire transcendentală ne ajută să răspundem și la întrebarea dacă banii aduc fericirea, firește „fericirea mundană”. În opinia mea, oricât de mulți ar fi, banii nu aduc automat fericirea, dar ne susțin în lupta pe care suntem datori, ca persoane socializate în cultura vestică, să o ducem pentru cucerirea fericirii. Să ne gândim că satisfacerea trebuințelor costă. Fericirea, în mentalitatea vesticilor – cum spunea Jiyuan Yu (2003), profesor de filozofie la State University of New York at Buffalo –, nu este un cadou. Spre deosebire de această gândire, în concepția taoistă, precum cea cultivată de Chuang Tzu (cca 360 î.e.n.), „Fericirea constă în lipsa luptei pentru fericire”.
Carol D. Ryff (1989), profesoară de psihologie la University of Wisconsin (SUA), a analizat variatele abordări ale fericirii din diferite subdomenii ale psihologiei şi a ajuns la concluzia că SBS trebuie privită din perspectiva a şase componente. Aceste componente sunt: acceptarea de sine (o evaluare pozitivă a sinelui şi a propriei vieţi), dezvoltarea personală, aflarea unui scop în viaţă, relaţiile pozitive cu ceilalţi, abilitatea în rezolvarea diferitelor situaţii (capacitatea de a face faţă situaţiilor de viaţă personale şi din mediul înconjurător) şi autonomia. Starea de bine subiectivă (SBS) variază în funcție de vârstă, apartenența la gen, statusul socio-economic, statusul etnic (minoritate etnică), cursul vieții, contextul cultural concret.

Bibliografie
Bradburn, Norman M. (1969), The Structure of Psychological Well-Being. New York: Walter de Gruyter, Inc.
Chelcea, Septimiu (2015), „Spre o psihosociologie a fericirii”, în S. Chelcea (coord.). Fricile sociale ale românilor. Studii de psihosociologie (pp. 373-384). București: Editura Tritonic.
Diener, Edward ; Lucas, Richard E. ; Oishi, Shigehiro (2009), „Subjective well-being: The science of happiness and life satisfaction”, în C.R. Snyder ; S.J. Lopez (eds.), The Handbook of Positive Psychology (pp. 63-73). New York: Oxford University Press.
Iluț, Petru (coord.) (2015), Dragoste, familie și fericire. Spre o sociologie a seninătății. Iași: Editura Polirom.
Ryan, Richard M. ; Deci, Edward L. (2001), „On happiness and human potentials: a review of research on hedonic and eudaimonic well-being”, Annual Review of Psychology, 52, pp. 141–166.
Ryff, Carol D. (1989), „Happiness is everything, or is it? Explorations on the meaning of psychological well-being”, Journal of Personality and Social Psychology, 57, 6, pp. 1069-1081.
Yu, Jiyuan ; Gracia, Jorge (2003), Rationality and Happiness: From the Ancients to the Early Medievals, University of Rochester Press.

Septimiu Chelcea