Fețele Europei Unite – dosar România

July 19, 2012

Europa se pare că nu reușește să găsească modalitatea cea mai coerentă pentru a dezumfla reacțiile politice interne ale unor țări membre. Nu mai putem vorbi aici doar de simplele urmări ale unei crize economice. Avem parte de ceva mai mult. Este vorba de bătăliile politice pentru schimbările de trend a unei așa-zise Europe unite care s-a construit pe principii și valori umane.

Cazul României parcă pare mai aparte, dar oare este așa? Și Belgia a avut o criză politică, și Ungaria a fost un caz special, și în Bulgaria politica internă nu este atât de liniștitoare, dar ei măcar stau cuminți. România nu mai merge pe un joc diplomatic sau deplină comunicare. Ce se întâmplă pe plan intern are repercusiuni și pe plan extern. Jignirea și lipsa unor principii ne afectează simultan într-o Europă prinsă între două marșariere, nu două viteze, așa cum menționa la un moment dat doamna Angela Merkel.

Primul marșarier este mimarea unei construcții democratice politice interne ale statelor membre acceptate în comunitatea europeană în urma unor negocieri și al doilea marșarier, compromisul bugetelor și împrumuturilor acceptate de comunitatea europeană prin țările membre. Aduc în atenție acești factori pentru a înțelege de ce România își permite să fie atât de obraznică.

Nu o să explic ce este MVC, ce principii sunt prevăzute în Tratatul de la Lisabona, ce este spațiul Schengen etc. Este important să conștientizăm să statele UE sunt mult mai interconectate prin politici regionale, publice și din acest motiv un eventual conflict sau schimbare de orientare politică poate avea reacții și la cel mai înalt nivel, cum este Comisia Europeană și ultimul raport prezentat despre situația țării noastre.

Întotdeauna am spus și o să repet că luptele din politica internă a statelor membre va afecta construcția europeană, fie că vorbim  de țara în cauză sau de tot sistemul. Europa nu poate exista decât prin două orientări: socială (nu spun socialistă) și strict liberală (în sensul libertății economice și a pieței libere). Redau câteva pasaje dintr-un eseu scris despre Europa numit “Europa de ieri și de azi”.

“…construcția europeană se desfășoară în mare parte sub conducerea unor oameni care au aderat în trecut la doctrine socialiste și totalitare. Dacă e să ne gândim doar la cazul României, unde nici până acum nu am reușit să diferențiem o clasă politică care să nu fi venit de pe filiera de tip sovietică a anilor ’70 sau ’80, atunci problema rămâne una valabilă. Dar, putem aduce un contraargument. În Parlamentul European, cei care au un statut majoritar ca și grup politic sunt cei din PPE (Partidul Popular European), care, acum se pare va duce o politică mai liberală cu o economie de piață mai deschisă. Însă PSE (Partidul Socialiștilor Europeni) sunt aproape de a fi din nou majoritari și au șansa aceasta la următoarele alegeri. Deja se organizează întâlniri la nivel internațional între liderii partidelor social-democrate din Europa pentru a pune la punct un plan de acțiune care să revigoreze situația Europei.[1]” Oare este vreo coincidență întâlnirile domnului Ponta cu noul președinte al Franței sau cu noul președinte al PE, Martin Schulz? Eu spun că nu.

“Politica europeană se face acum la nivelul partidelor europene, la care aderă liderii țărilor suverane, dar nu trebuie pierdut din vedere că sunt anumite țări care iau decizii importante prin Uniunea Europeană, însă corupția de la nivel înalt sau atitudinile eurodeputaților lasă de dorit în cele mai importante momente. “Una dintre principalele formule ale ideologiei europene este aceea ce se cheamă <corectitudine politică>, de la care, dacă te abții, riști ostracizarea.”[2] Dacă URSS era clar o dictatură, Uniunea Europeană este mai mult o înțelegere pragmatică între democrații, sau așa numitele democrații.

Se conturează o dispută între un model social și un model liberal, în special pentru Comisia Europeană, care are acum un președinte cu atribuții din ce în ce mai importante. “Preocuparea Comisiei Barosso pentru o <mai bună reglementare> să nu slujească un scop mai politic, acela de a încetini sau chiar de a întrerupe pur și simplu consolidarea europeană și, de fapt, de a pregăti locul pentru viziunea anglo-saxonă a unei Europe modeste sau chiar liberale.”[3]

Instituțiile Uniunii Europene ar fi putut spune simplu că România trebuie să își rezolve singură problemele, dar la mijloc sunt înțelegeri economice, politice, pe care nu le putem șterge sau anula, tocmai din acest motiv avem o rundă importantă de reacții de la cei mai importanți lideri europeni.

Revenind la reacțiile politicienilor noștri dragi, lucrurile sunt simple: nu este o abordare corectă și se dovedește că la mijloc este o luptă politică care fierbea de mai mult timp, iar acum, pe baza unei crize economice a explodat sau a dat în foc. Nu se mai ține cont de nimic. Această destrăbălare verbală, publică, personală scoate în evidență o lipsă de demnitate, diplomație publică și internațională de care ducem lipsă din absolut toate părțile implicate indiferent de culoarea steagului sub care mărșăluiesc. În altă ordine de idei, la fel de vinovați sunt și liderii europeni pentru că nu ne-au tras de ureche la momentul potrivit, iar acum respectul e doar un simplu cuvânt.

 



[1] http://www.ziare.com/psd/stiri-psd/lideri-socialisti-din-romania-si-alte-tari-critica-politicile-lui-viktor-orban-1087193

[2] Vladimir Bukovski – “Uniunea Europeană…o nouă URSS?”, Editura Vremea, București 2006, pag. 50

[3]   Alomar Bruno, Sebastien Daziano, Christophe Garat – “Marile problem europene”, Editura Institutul European, Iași 2010, pag. 69

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Ne-am mutat! Aici puteți accesa în continuare arhiva PPW. Click aici pentru noua versiune a Power&Politics World sau accesați adresa www.powerpolitics.ro/new