Partidele însele sunt într-o evidentă criză, și de lideri, și de programe, și de identitate. Nu mai știu pe cine reprezintă, cui se adresează, și de ce. Dorința unora de a le destructura, de a le face nesemnificative în ecuația puterii, este generatoare de mari probleme. Una am menționat-o deja: calitatea democrației. Insatisfacția cetățenilor față de politic este justificată. Dar și cetățenii trebuie să fie conștienți că au partea lor de vină în contra-performanța politicului. Curățenie în partide nu face DNA, curățenie fac membrii lor. Unde au intervenit forțe exterioare politicului în acest proces, cum s-a întâmplat în Italia, rezultatul a fost contrar celui așteptat: o clasă politică și mai neperformantă, și mai lipsită de consistență, și mai ruptă de cetățeni și de realitățile lor. Așa ceva se întâmplă acum, în România.
Procesele de gestiune administrativă, la orice nivel, sunt paralizate. Nu de lupta anti-corupție, necesară, și obligatorie, ci de arbitrarul ei, de seninătatea cu care se acceptă ”victimele colaterale”. Dar cel mai grav, în acest proces, este legarea sărăciei de corupție, și inducerea iluziei că singura măsură de reducere a sărăciei este combaterea corupției. Asta exonerează puterea publică de orice răspundere în combaterea activă a sărăciei. Bizar, și abuziv, DNA ajunge și instrument de combatere a sărăciei. Nu pentru așa ceva a fost înființată, nu are nici instrumente, nici puterea de a face așa ceva.
La fel de iluzorie este și speranța că vom fi ”salvați” de noi forțe politice, care se vor naște din elanul reformist al ”străzii”. Partidele ”stare de spirit” au eșuat, peste tot în Europa. Pentru că stările de spirit sunt efemere, probleme economice și sociale, administrația, perene. Acest tip de partide nu pot decât să alimenteze frustrările cetățenilor, care se transformă în ură față de democrație și de politică. Exemple sunt, din păcate, tot mai multe, și în vechi și consolidate democrații din vestul Europei, cât și în Estul fost comunist. Tentația totalitară este tot mai puternică în ansamblul Europeni, și sunt din ce în ce mai mulți cei care cred că sistemul partidului unic nu era chiar atât de rău. Doar că nu de întoarcerea la totalitarism avem nevoie. Avem nevoie de politicieni onești și de partide deschise către societate, care să rezolve problemele oamenilor, nu să creeze altele noi.
Un cuvânt și despre PSD. Partidul are o mare responsabilitate, fiind singurul partid parlamentar de stânga. O identitate de care pare că se rușinează. Nu cred că vrea cineva ca România să se alăture Poloniei, și să nu mai existe în viitorul Parlament niciun partid de stânga, ca acum, la Varșovia. Lipsa partidului din dezbaterea legată de salariul minim este o mare eroare, care va fi scump plătită în fața urnelor. Mulți se întreabă ce fel de partid mai este PSD: la putere, în opoziție? Această ambiguitate poate fi-și este!-considerată de mulți români drept o formă de lașitate. Care nu face bine nici PSD, nici stângii, în general.
Sper ca anul ce vine, 2016, să nu anuleze, din cauza slăbiciunii partidelor politice și a democrației românești, tot ce am câștigat, în plan economic și social, în ultimii trei ani. Revenirea la ”austeritate” pare să fie adevăratul program de guvernare. Așa ceva nu se justifică, și nici nu mai poate fi suportat de cetățeni. Pentru că nu va aduce decât mai multă sărăcie, într-o societate dominată, și desfigurată, de sărăcie.
Cred în viitorul democratic al României. Cred că partidele, clasa politică, pot să schimbe acest curs anti-democratic, ce nu anunță nimic bun. Pentru asta trebuie să existe și sprijinul cetățenilor. Ruperea lor de viața politică, refuzul de a-și asuma responsabilități civice, lasă deschisă calea celor care nu vor decât să folosească puterea pentru a obține și mai multe avantaje economice. Interesul public nu intră în vederile lor.
Cititorilor PPW le urez sănătate, fericire, și un an nou mai bun. La mulți ani!
Constantin Gheorghe
Leave a Reply