Ultimul general și rebranduirea

September 24, 2015

Hari Bucur-Marcu

De-a lungul istoriei omenirii, au existat nenumărate cazuri în care omul din umbră, deținătorul unei puteri de cele mai multe ori secrete ori oculte, să încerce să iasă la lumină, cu dorința exprimată de a deveni șeful statului în care funcționa acea putere. Numai că simpla deținere a acelei puteri secrete ori oculte nu a fost niciodată suficientă pentru a-l face pe deținător eligibil pentru puterea supremă în stat. De aceea, istoria consemnează mai degrabă tentative eșuate, decât reușite ale unor asemenea inițiative.

 

În aceste condiții, este natural ca acel care își propune demersul să iasă din umbra confortabilă a poziției de ”putere secretă” ori ”ocultă” și să se pună în fruntea statului ori a guvernului să își maximizeze șansele, prin rebranduire. Adică, prin scoaterea în evidență și a altor calități personale decât simpla deținere de putere.

 

Asta, în condițiile în care toată lumea știe că respectivul individ nu va reuși niciodată, în nicio circumstanță, să obțină funcția vizată prin folosirea sistemului electoral existent în statul respectiv, oricât de defectuos sau de corupt ar fi acel sistem. Adică, toată lumea știe că omul nu va fi niciodată ales, indiferent cât de mult s-ar strădui.
Chiar și individul nostru știe asta. De aceea se rebranduiește. Și de aceea caută alte forme de parvenire în funcția vizată, decât alegerile.

 

Acesta este contextul teoretic general. În particular, vorbim despre domnul Oprea Gabriel.

Mai precis, îl vizăm pe președintele UNPR, un partid inexistent pe listele electorale, partid format inițial după ce au trecut alegerile, prin dezertări și trădări de partid ale unora aleși sub egida altor partide parlamentare. Partid care, după formare, nu s-a prezentat niciodată pe listele electorale sub siglă proprie, la niciunele dintre alegerile care au avut loc de atunci încoace. Dar, între condițiile de îndeplinit de cineva care vrea să devină șeful statului sau, măcar, al Guvernului, trebuie să fie și condiția de șef de partid parlamentar. Detaliile despre acest partid, cum sunt cele prezentate aici, nici nu contează.

 

Îl vizăm totodată pe vicepremierul Oprea, responsabil pentru un domeniu inexistent al Guvernului din care face parte, cel al „securității naționale”. Domeniu inexistent deoarece securitatea națională este gestionată nu de Guvern, ci de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, un consiliu a cărui autoritate este dată de Constituția României însăși, consiliu în care șeful Guvernului nu este decât vicepreședinte. Mai mult decât atât, jumătate dintre agențiile de securitate națională nici nu se află deloc în compunerea Guvernului. Numai că titlul de „vicepremier pentru securitatea națională” este o cerință a listei de rebranduire, care indică seriozitatea și gravitatea răspunderii guvernamentale a deținătorului titlului. Chiar dacă această răspundere nu există, de fapt !

 

Vorbim și despre profesorul universitar doctor Oprea Gabriel. Nu știm încă de ce are nevoie domnul acesta de titlu academic. Probabil că lista sa include și această condiție, ca o dovadă a calităților sale intelectuale. În tot cazul, diferența dintre calitățile intelectuale dovedite în public și cele presupuse de titlul academic este enormă, în sensul că intelectul dovedit al domnului Oprea se rezumă la efortul de a formula fraze inteligibile cu mai puțin de trei propoziții și mai puțin de șase cuvinte pe propoziție. Asta, în condițiile în care conceptele și noțiunile folosite în exprimare îi sunt, de cele mai multe ori, complet străine, deși ele țin de domeniul său de expertiză academică.

 

În plus, este dovedit public faptul că domnul nostru nu a avut niciodată vreo activitate de cercetare științifică, din care să rezulte vreun studiu care să îl califice pentru titlul de doctor în materia dreptului, așa cum teza sa de doctorat nu este decât o simplă compilare de texte gândite și scrise de alții, dar care conține dovezi netăgăduite de furt intelectual între paginile sale. Numai că impostura și frauda prin care a ajuns să dețină titlul de profesor universitar doctor sunt irelevante pentru domnul Oprea. Tot ce contează este deținerea titlului! Și atât.

 

Mai vorbim de academicianul Oprea Gabriel. Este drept că nu este academician la Academia Română, ci la o asociație care poartă titlul de Academia de Științe ale Securității Naționale, un fel de ONG trecut în rândul asociațiilor de interes public, printr-o Lege* promovată de Guvernul Ponta, adică a Guvernului tatălui finului academicianului Oprea. Faptul că nu există așa ceva ca „științe ale securității naționale” nicăieri în lume ori în mediul academic din nicio țară civilizată nici nu mai trebuie amintit. În aceeași notă cum sunt cele despre toate titlurile opriste amintite mai sus, vedem că important este ca omul să fie și academician. De care, nici nu mai contează.

 

Nu în ultimul rând, ca importanță, vorbim despre generalul Oprea Gabriel. Cred că, dintre toate titlurile, acesta îi este cel mai drag. Ceea ce este surprinzător, având în vedere că, în trecut, omul a mărturisit cu candoare că nu știe pentru ce merite a primit stea după stea, până a ajuns la maximum posibil. Asta, în condițiile în care faptic, cariera militară a domnului Oprea s-a oprit la funcția și gradul de căpitan, adică de intendent într-o unitate militară mică, iar studiile militare absolvite nu îi confereau nici măcar dreptul de a dobândi gradul de maior.

 

Gradul de general este deosebit de important pentru domnul Oprea Gabriel. Acest grad indică apartenența deținătorului la singura instituție publică pe care electoratul românesc o învestește cu credibilitate, cea a Armatei României. Faptul că domnul Oprea nu a servit nici măcar o secundă ca general în cadrul acestei Armate este irelevant pentru el și pentru oricine altcineva.

 

Cum este irelevant că, în momentul de față, în România, trăiesc mai mult de douăzeci de generali, fiecare cu câte patru stele pe fiecare umăr, în condițiile în care pentru fiecare dintre ei ar trebui pusă la dispoziție câte o forță armată de peste o sută de mii de luptători, cu tancuri, blindate, rachete, tunuri, aeronave și puști, gata să nimicească orice inamic egal sau mai mare în număr. Adică, avem generali cât pentru peste două milioane de războinici, în condițiile în care toată suflarea militară activă a României nu ajunge la 70 de mii, iar rezerva nu mai există, deoarece a avut grijă domnul Oprea, pe când era ministrul Apărării Naționale, să o desființeze de facto. Nici nu mai contează că, din toate zecile acestea de generali cu patru stele, dacă găsim doi sau trei în stare să comande ceva, orice, în afară de cafele și cognac.

 

Numai că domnul Oprea este generalul generalilor, așa cum este doctorul doctorilor, academicianul academicienilor și profesorul universitar al profesorilor universitari, din domeniul securității naționale. Prin asta, spunem că rebranduirea nu înseamnă numai împopoțonarea cu titluri și calități atestate de diplome și nu de fapte, ci înseamnă și dobândirea controlului direct, cu mână forte, asupra domeniilor din care decurg ori care emit aceste titluri și diplome.
Ceea ce crează o problemă de securitate națională deosebit de serioasă. Și asupra căreia e necesară o discuție mult mai amplă.

 

Deocamdată, ne întrebăm:
1. Cum își vor putea îndeplini misiunile de apărare a patriei generalii care au fost făcuți generali de domnul Oprea, când domnia sa i-a făcut nu pentru a lupta, ci pentru a-i servi interesele personale sau de grup mafiot?

 

2. Cum vor putea doctorii făcuți de domnul Oprea să modeleze teoretic o realitate de securitate națională, să îi deslușească mecanismele complexe și să propună soluții de apărare a patriei, când ei nu au fost făcuți doctori pentru așa ceva, ci pentru a putea fi controlați de domnul Oprea, oriunde s-ar afla ei, fie în sistemul de securitate națională, fie în afara acestuia?

 

3. Cum vor putea academicienii de științe ale securității naționale aleși de domnul Oprea în Academia Sa să emită ipoteze și să găsească soluții, prin cercetare aprofundată, într-un domeniu al științei care nici nu există? Care va fi contribuția lor la dezvoltarea doctrinară strategică a securității și apărării naționale a României?

 

La aceste întrebări și la altele asemenea nu avem răspunsuri teoretice. Ci doar vedem cu ochiul liber care este dezastrul din domeniul securității naționale creat de domnul Oprea Gabriel.
_________________________________________________________

*În M. Of. nr. 416 din 11 iunie 2015, s-a publicat Legea nr. 140/2015 pentru modificarea Legii nr. 56/2012 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Militare. Potrivit noii reglementări, titlul legii este următorul: „Lege privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe ale Securității Naționale”.Potrivit noii reglementări, art. 1 alin. (1) prevede: „Se înființează Academia de Științe ale Securității Naționale, denumită în continuare ASSN, ca for național de consacrare științifică ce reunește personalități științifice reprezentative din domeniul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aflată în coordonarea științifică a Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Afacerilor Interne și Serviciului Român de Informații”.De asemenea, art. 1 alin. (2) dispune: „ASSN este instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, și reprezintă în justiție interesele proprii. ASSN poate fi reprezentată în justiție și de organele de specialitate ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Afacerilor Interne și Serviciului Român de Informații, după caz”.

Leave a Reply