ARHIVA Power&Politics World

Interesul național și interesul corporațiilor – două Românii paralele ?

April 1, 2015

Nicolae Radu

România îşi poartă neputinţa la Masa Tăcerii!

România riscă să fie vândută la hectar! Peste 700.000 hectare sunt deja în proprietatea investitorilor străini: arabi, spanioli, italieni, olandezi, turci, chinezi şi evrei.

România NU este o Ţară fără resurse! România are în exploatare aproape 80 de tipuri de resurse minerale, de la alabastru, ape minerale și geotermale şi până la minereuri auro-argentifere, cuarţ, calcar, marmură, lignit şi minereuri de molibden sau de uraniu. Potrivit Agenţiei americane pentru informaţii din sectorul energiei (E.I.A.), rezervele de gaze de şist ale României sunt estimate la 1.444 miliarde metri cubi, ceea ce înseamnă că, pe baza unui consum mediu anual de 14 miliarde metri cubi, se poate asigura autonomia ţării timp de 100 de ani.

Cu zăcăminte totale de aproape 310 tone aur şi de peste 1.300 tone argint, dar și resurse deloc neglijabile de metale rare, România îşi poartă neputinţa la Masa Tăcerii! De ce ?

Fie că amintim vremurile istorice şi fastul Cancelariei de la Viena, fie că privim spre Bruxelles-ul zilelor noastre, uităm că locul nostru nu a fost niciodată la masă celor puternici! Strămoşii noştri erau legaţi de glie. Iobagi sau ţărani aserviţi. Ce se întâmplă acum? Istoria îşi pretinde dreptul la reflecţie, dar cine să audă? Cine să înţeleagă? Cine mai vrea să asculte? Cine mai poate să înţeleagă ceva?

Avem servicii de securitate, avem procurori anticorupţie, încă mai avem poliţie, dar mai avem şi interese naţionale? România pare că a devenit un stat militarizat. Sunt o sumedenie de trupe, de forţe cu atribuţii care se suprapun, cu atât mai mult cu cât avem, probabil, cei mai mulţi generali pe metru pătrat din Europa, fără să fim în război cu cineva[1].

România intereselor altora

Din nefericire, suntem martori indiferenți sau poate doar tăcuţi, mult prea tăcuţi a unor fapte ce îşi pun amprenta în mod necinstit asupra destinului României. Fac această remarcă, deoarece în prezent rezervele de gaze naturale ale României sunt de cinci ori mai mici decât în urmă cu 20 de ani, iar cele de petrol s-au înjumătăţit. Rezervele de aur ale ţării noastre aproape că s-au dus şi acestea! În ultimele două decenii și jumătate au fost scoase la mezat rezervele de cupru în valoare de 10 miliarde de dolari, cu un preţ la strigare de 50 milioane dolari! Incompetență să fie numai? Ce are România după 25 de ani de libertate? O datorie externă de peste 100 miliarde euro şi nu mai puţin de 59 de acorduri de concesiune petrolieră pentru perimetre de explorare, dezvoltare sau exploatare, acorduri aflate în diferite stadii şi care presupun atât căutarea şi extragerea de ţiţei cât şi de gaze naturale. Dintre acestea, 10 perimetre sunt operate de companii americane sau cu acţionariat american, două de o companie controlată de gigantul rus Gazprom şi alte două în parteneriat româno-americano-rusesc[2]. Ce câştigă statul român din toate acestea? Inexplicabil sau nu, minele de aur moştenite de la daci şi romani şi-au închis porţile, în condiţiile în care corporaţii străine îşi fac simţită prezenţa la Roşia Montană. Câţi ţin seama, oare, de faptul că în Munţii Apuseni, pe lângă cea mai mare rezervă de aur şi argint din Europa, aur de o calitate ridicată, mult superioară, ar fi şi o rezervă uriaşă de wolfram, metal rar, mai scump decât aurul şi mult mai preţios, greu de găsit și foarte necesar în industria militară şi spaţială şi în economie, în general? Cum să înţelegem că pentru 520 de kilometri pătraţi, inima de aur a Apusenilor, statul român primeşte o chirie de nimic, concesiunea fiind încheiată pentu 20 ani[3]?.

Să fie, oare, soluţia de progres a României tocmai lichidarea economiei productive ? România are zăcăminte totale de aproape 310 tone aur şi pe peste 1.300 tone argint, dar corporaţiile străine îşi asumă ”drepturi” de proprietate. Nu aşa se întâmplă și în Irak, în Libia sau chiar şi în Nigeria? România ocupă locul al treilea în U.E. privind rezervele de gaze de şist (1.444 miliarde metri cubi) , după Polonia (4.190 miliarde metri cubi) şi Franţa (3.879 miliarde metri cubi). Ce să înţelegem din toate acestea? Realitatea este cruntă! De mai bine de 25 de ani, România a devenit un Bancomat pentru toţi cei atârnaţi prin copacii puterii. Industria a dispărut, sănătatea este în colaps, învăţământul a devenit un nesfârşit experiment! România a ajuns o piaţă de desfacere! Vremurile ne-au împins înainte! Sau ne-au luat înainte ?

Economia subterană – o treime din PIB-ul României

Ceauşescu a fost împuşcat pentru „subminarea economiei naţionale”! Guvernanţii postdecembrie 1989 au fost răsplătiţi cu funcţii şi stele. Mareşalul Averescu se răsuceşte în groapă! La fel şi mareşal Prezan! Mareşalul Antonescu vrea dreptate pentru români! –(se pare că „Steaua României” răsplăteşte şi trădarea de neam!) Se mai spune că România a fost deja vândută! Pământul este vândut şi el!  Străinii sunt lăsaţi să devină stăpâni ai românilor. Tinerii căzuţi sub gloanţe în decembrie ’89 zac sub lespezi grele de piatră în timp ce părinţii încă îi mai plâng, cât mai sunt, lângă crucile înălţate spre cer. Pentru ce se întâmplă toate acestea şi în folosul cui? Măsurile de austeritate luate între 2009 şi 2011 i-au obligat pe mulţi oameni de afaceri să intre în economia subterană, în timp ce potentaţii vremii au ştiut să facă afaceri cu statul român. Criza economică nu a făcut decât să agraveze relele care au precedat-o[4]. Creşterea C.A.S., creşterea accizelor, introducerea impozitului minim, mărirea TVA s.a. – toate la un loc – au mărit evaziunea fiscală[5]. Cum aminteam, ne mai surprinde, oare, faptul că, în anul 2009, economia subterană reprezenta circa o treime din produsul intern brut al României, aproape două treimi din aceste sume provenind din muncă la negru, iar restul din nedeclararea veniturilor obţinute?

România interesului național – pe când ?

 După 21 de ani de false preocupări pentru performanţă, România a devenit o piaţă de import. Nu se cunoaşte vreun produs românesc vestit la export[6]. Avem numeroase lanțuri de supermarketuri ale străinilor, dar produsele româneşti lipsesc. Avem gogoşari din Argentina, roşii din China, fasole din Columbia. Unde sunt merele româneşti? Unde este grija guvernanților pentru producătorul intern? De ce este nevoie de importuri, în timp ce producţia de lapte autohtonă este aruncată, în lipsa de cumpărători? Laptele românesc nu mai este bun sau comisionul adus de importuri este mai gras? România e un puzzle halucinant de bugete extinse și sărăcie lucie, servicii şi misiuni speciale, elicoptere prăbuşite, sisteme de salvare îngheţate, autorităţi naţionale spulberate, declaraţii belicoase în prime-time, genţi „Vuitton” şi acţiuni anticorupţie. Ce am ajuns? Nu cumva lupul strigă lupul !? În mod cert, hoţului îi este frică de hoţ! Ce au făcut cei aflaţi în slujba Ţării? Cine nu a vrut să vadă corupţii? De ce nu li s-au confiscat averile dobândite ilicit celor declaraţi vinovaţi şi condamnaţi? Unde este România? Nu cumva trăim în două Românii complet paralele?

Cine mai vrea să ştie de bunica prinsă în piaţă cu o legătură de mărar şi cu o pensie de 7 lei şi amendată de autorităţi „vigilente”?! Cine mai vrea să ştie de nenea Costică sau de moș Gheorghe sau de bunica Maria ce îşi caută dreptatea pentru o palmă de pământ la porţile puterii, chiar şi la 80 de ani? Cine mai vrea să ştie de un tată asfixiat în casă, alături de cei 6 copii? Cine mai ţine seama de tineri şi bătrâni împovăraţi de datorii la bănci şi cu casele pierdute? Cine mai are ochi să vadă suferinzi prin farmacii care sunt aduşi în imposibilitatea de a mai avea acces la medicamente adevărate pentru încă o zi de viaţă?

Cu ce au greşit părinţii noştri de au ajuns să îşi trăiască viaţa cu greu de la o zi la alta? Cine mai gândeşte altfel decât în scop electoral la românii ce trudesc din greu prin străinătate? Cine îi mai aşteaptă acasă?

Privesc emisiunile TV şi mă crucesc! Ascult explicaţiile celor ce uită că au fost sau sunt încă prin copacii puterii şi mă îngrozesc, chiar dacă sunt un om cu inima tare! Faptele nu sunt de azi! Nici măcar de ieri ! Istoria probează mereu trecutul. Regretatul Academician Florin Constantiniu ne îndemna la reflecţie! „Un popor de oi naşte un guvern de lupi”! Parafrazând cumva, se poate reconsidera fără a dilua forţă mesajului: un popor de oi nu va face decât să fie mânat/mâncat de o haită de lupi! Aşa să fie oare? Scriam, la început de an 2014, într-un material numit „Boboteaza minţilor îngheţate” că va veni şi vremea când „cel ce ridică sabia de sabie va pieri”! Să înţelegem că sabia a fost ridicată? Unde vom ajunge? Ce se doreşte cu adevărat, dincolo de zgomotul de cătuşe?

Ce înseamnă România de mâine?

Un început de drum, un preşedinte ce se manifestă onest şi multe acţiuni în forţă! De ce doar acum toate acestea? Nu simţiţi că România plânge? Mă gândesc la viitorul fiului meu şi al copiilor din această Românie, „Grădină a Maicii Domnului” – cum a denumit-o Papa Ioan Paul al II-lea – ce se doreşte să rămână frumoasă, şi nu pot să nu mă întreb, aşa cum m-am mai întrebat în zadar: România, încotro?

Anul 2015 nu este un an uşor! În materie de securitate sunt încă multe de făcut. Tema corupţiei este complexă. Milioanele de euro plătite drept comisioane ascund amabilităţi şi vechi prietenii de gaşcă mafiotă. Cum este posibil să vedem corupţii abia după şapte ani de la comiterea faptelor? În mod cert, România are nevoie de linişte și de lideri autentici. România are nevoie de oameni care cred în faptul că România merită un alt destin şi care pun binele comun deasupra celui personal sau de grup[7]. Din păcate, România este lipsită de planuri de dezvoltare pe termen mediu şi lung. Discuţiile şi măsurile instituţionale sunt departe. Pare că nici măcar limba română nu ne mai ajută. Guvernanţii vorbesc şi tot guvernanţii se prefac că nu înţeleg! Conflictul prevalează în faţă argumentului, iar vina rămâne fără vinovaţi! Ce înseamnă politică de promovare a unei Românii frumoase? Un joc al eleganţei, îmbinat în mod excepţional cu inteligenţă şi subtilitate. Unde ne sunt diplomaţii? Reconsiderările istorice sunt necesare, cu atât mai mult cu cât avem teritorii pierdute şi voit uitate, un tezaur românesc rătăcit la Moscova, o moștenire Gojdu considerată neînsemnată de politicienii vremelnici, interese naţionale din ce în ce mai diluate.

Cine suntem noi? Ce mai înseamnă România? Care sunt interesele sale naționale ?

Numeroase sunt întrebările, dar răspunsurile sunt puține și deloc ușor de prefigurat. Cu toate acestea, optimismul nu trebuie să ne părăsească, aşa cum nici speranţa nu se stinge uşor! Credinţa în Dumnezeu ne ajută să mergem mai departe !

În loc de concluzii…

Trebuie precizat celor ce se grăbesc să dezvolte prejudecăţi, că preocupările mele tind a surprinde realitatea imediată prin incursiuni întreprinse din perspective sociale polivalente, tip antropologie socială, teoria cunoaşterii, psihologie politică. Parcursul arheologic fundamentat pe impact social nu ţine de politic, cu atât mai mult cu cât politicul nu a stat niciodată în atenţia aspiraţiilor. Mulţumesc România! Mulţumesc şi celor ce gândesc şi au puterea de a înţelege!

————————————–

[1] Nitu Ionel, Presedintele ales in acest an va guverna, intr-un fel sau altul, pona in 2024, in, www.bursa.ro,  26.02.2015

[2] Harta resurselor Romaniei, in, www.gandul.info/ 23.02.2015

[3] E., Cornea, Rosia Montana rezista !, in, www.napocanews.ro , 2010/27.02.2015

[4] Acad. Fl. Constantiniu, Istoria României la răscruce, interviu, pe site-ul  http://absentul.blog.com/2010/04/08/istoria-romaniei-la-rascruce/

[5] Cristian Socol, vicepreşedintele Asociaţiei Generale a Economiştilor din Romania, 08.09.2010, în www.standard.money.ro

[6] Acad.Fl. Constantiniu, Op. citat.

[7] Nitu Ionel, Presedintele ales in acest an va guverna, intr-un fel sau altul, pona in 2024, in, Bursa.ro/ 26.02.2015