ARHIVA Power&Politics World

Mass-media sau cine vânează vântul?

January 22, 2013

Manipularea pe scară largă a opiniei publice se face controlând informaţia şi canalele de comunicare (mass-media). Deşi ai impresia că deţii controlul, mijlocit de un deget care apasă butoanele telecomenzii, că internetul, radioul ori ziarele în format clasic (pe hârtie) sau în format new media (online) te informează şi te formează în sensul că primeşti “ceva” care te ajută, lucrurile stau cu totul altfel.

Cu totul şi cu totul voit şi cu un interes care nu se distinge la prima vedere, diferite evenimente (în special veştile rele) sunt regizate, teatralizate şi dramatizate astfel încât, în prim-plan, nimic altceva nu mai are rost în afară de ele. La final de toamnă nu părea a interesa pe nimeni seceta din România, care combinată cu mizeria politică la care asistăm în mod constant – au determinat scumpiri în lanţ. Pe ecrane, pe headline-urile  publicaţiilor quality (atâtea câte mai sunt) se derula în direct şi în reluare telenovela Oltchim, avându-l ca personaj “pozitiv” pe Dan Diaconescu (mai sunt şi altele dar nu-mi vin în minte chiar acum).

Prin exagerea cu intenţie a semnificatiei unor nimicuri (gesturi ori fapte banale) ne trezim că un personaj public este prezentat ca şi actant cu rol negativ, uneori incriminat în mod tendenţios şi voit, pentru a fi prezentat drept o persoană rea când, în realitate pur si simplu nu se întâmplase chiar nimic. Fabricantii de imagini şi de ştiri au devenit un fel de păpuşari care mânăresc (în sensul dezagreabil al cuvântului) în interesul cuiva anume – care nu este cititorul/telespectatorul – ceea ce se întâmplă. In oglindă, faptele altei personalităţi, aflată in “graţiile” unei prese partinice, deşi sunt aceleaşi ca şi ale celui de mai sus, capătă  aura mistică, dacă nu de eroicitate, fiind prezentat publicului drept bunul samaritean.

In special prin televiziune, tirania comunicării este exagerată. Fabricanţii de idei şi de imagini, formatorii de opinie, crainicii si reporteriţele televiziunilor, cred că au dreptul să discute despre orice şi oricine, oricum şi oriunde, de parcă subiectul în cauză (de cele mai multe ori o persoană publică) e o marfă numai bună de vândut şi de stors precum o lămâie, doar-doar o aduce cât mai multa audienţă (şi implicit bani). A murit cineva, are loc o despărţire, sunt răpiţi muncitori în Algeria? Hai să ne dăm cu părerea. Dorinţa morbidă de a scormoni prin durerea altora, ori  aroganţa de a fi pe picior de egalitate cu toţi şi nevoia de a ne asemăna cu eroi ficţionali sau reali, creşte în om cu fiecare secunda în care vede un breaking-news ori un prime-time.

Câte drame vor mai ajunge în presă, câţi oameni vor mai fi stigmatizaţi şi etichetati doar din nevoia cuiva de a face bani, câte conflicte degenerează în războaie şi în persecuţii din cauza unor acte reprobabile şi în mod voit distorsionate într-un anume fel de mass-media?

Câtă vreme vânăm doar vântul şi nu moralitatea noastră, a fiecăruia dintre noi, cât timp ne hrănim ambiţiile prosteşti călcând peste valoarea altora, peste opera lor, judecând miop şi într-un mod tâmp faptele altora, fără să ne gândim nicio secundă că toate acestea nu ne ţin de foame, că nu scade preţul gigacaloriei ori al benzinei, lumea nu devine nici mai sigură nici mai bună. Doar îndobitocindu-ne printr-o mass-media de valoare îndoielnică, vom regresa iar principiile după care ne ghidăm ca societate vor deveni tot mai îndoielnice şi ele.

Dacă cineva, din curiozitate, ar deschide televizorul şi ar opri sonorul, n-ar vedea nicio diferenţă între comportamentul unor primate şi al celor mai multe dintre persoanele/personajele care sunt în prim-plan şi construiesc agenda publică.

Alexandru Pîrlogea

Nota red.: A.P. este licentiat in stiintele comunicarii, interesat de partea mai putin placuta a mass-media (tehnici de manipulare, dezinformare, persuasiune) si securitate sociala. Mai multe materiale semnate de autor puteti citi aici.

One response to “Mass-media sau cine vânează vântul?”

1. Javra says:

   January 25, 2013 at 12:07 am

   În cele din urmă, vrei să spui ce?
   Că suntem uşor de manipulat? Ştim.
   Că informaţiile pe care le primim vor să ne ducă la un anumit fel de a reacţiona? Ştim.
   Şi informaţiile primite de la tine pot urmări un scop ocult? Se prea poate.
   Şi ce-ai vrea să facem? Să nu mai acceptăm informaţiile primite? Să le respingem din start, având bănuiala că ne intoxică?
   Scuze, am făcut parte din sistem, generam informaţii.
   Ei bine, nu mi-a sugerat nimeni să ofer numai anumite informaţii şi pe altele să le ascund. Dacă exista o cenzură, era numai în capul meu. Mintea mea judeca dacă informaţiile sunt credibile, confirmate din mai multe surse etc., toată bucătăria pe care presupun c-o cunoşti.
   Pe atunci, nu exista nicio conspiraţie. De ce ar exista acum?

   Reply