Mult zgomot pentru … aproape zero !
July 1, 2013
La aproape două luni de la plecarea intempestivă din guvernul FR, ex-vice-premierul Vladislav Surkov revine la fel de neaşteptat în atenţia mass-media, prin interviul realizat de Izvestia cu tatăl biologic al acestuia, cecenul, fost agent GRU, Yuri Dudaev. Mass-media din Rusia exultă de bucurie şi preia en-gros sau en-detail articolul, aflat undeva la limita dintre tabloid şi quality press.
De ce şi cui foloseşte ?
De ce un astfel de interviu şi cui foloseşte „clarificarea” unor aspecte (de altfel cunoscute şi recunoscute semi-oficial) din biografia fostei eminenţe cenuşii a Kremlinului ?
Publicului ? Deloc.
Adversarilor lui Surkov ? Nicidecum. Prea mult PR pozitiv transpare din rândurile interviului. Chiar dacă reluarea ideilor favorite ale fostului vice-PM poate fi asociată atitudinii normale şi fireşti a unui părinte, care, de altfel, şi recunoaşte superioritatea intelectuală a fiului său.
Mass-mediei ? Parţial. E un subiect zemos care poate face obiectul unor talk-show-uri şi discuţii în blogosferă câteva zile, fără a rezolva vreo problemă concretă din multele probleme din Rusia.
Lui Vladislav Yurievich Surkov ? Cu certitudine.
Cine şi cu ce scop ?
Istoricul şi incendiarul interviu, realizat tocmai la Ufa, seamănă mai degrabă cu o improvizaţie de investigaţie. Dar care, mă rog, are şarmul său…
Decelarea caracterului de noutate atinge astronomicul procent – aproape zero (okolonolya)**. Hai, unu la sută – acum vecinii domnului Dudaev vor şti cu cine se învecinează şi, probabil… îi vor cere mai mulţi bani decât de obicei. Nu era necesar un interviu să ne confirme originea cecenă a fostului cardinal gri. A făcut-o deja cu mult simţ artistic şi umor Ramzan Akhmedovich. Ah, şi am aflat că Surkov e un fiu bun. Asemeni altor milioane de fii din Rusia. Nu trebuie să fii Einstein pentru asta. Dar trebui să fii uman ! Din păcate, nici asta nu e o ştire, date fiind înclinaţiile sale artistice arhi-cunoscute. Nici măcar inducerea ideii că ascensiunea sa s-ar datora originii “sănătoase” de factură GRU (bunicul, tatăl şi însuşi Surkov au activat în cadrul renumitului serviciu secret) nu e nimic nou pentru Rusia actuală.
Iar la nivel de ipoteze privind scopul acestui delicat episod de PR, putem discerne: revenirea în atenţia publică (mass-media vizează memoria emoţională a publicului, de scurtă durată, iar prezenţa lui Surkov în presă scăzuse dramatic – o scurtă căutare pe Google sau Yandex vă poate lămuri pe deplin asupra aspectului), eliminarea posibilităţii utilizării acestui tip de informaţie ulterior de către adversari, îmbunătăţirea percepţiei publice prin clarificarea unor aspecte biografice controversate – în varianta unui posibil leadership (iar imaginea în întreg pe care Surkov doreşte să o transmită despre sine mai nou, pare să ofere veridicitate şi acestei ipoteze), şi o îmbunătăţire de rating (în Topul celor mai importanţi politicieni din Rusia, în luna iunie, la doar o lună după ce a părăsit coridoarele puterii, Surkov se afla deja pe locul 84 din 100 posibile).
Care din ele este cea corectă ? Cred că doar Mr. Surkov ar putea răspunde. Deocamdată…
G. Ionita
**Okolonolya (trad. Aproape Zero), roman gangsta-fiction, axat pe coruptia endemica din Rusia, publicat sub pseudonimul Natan Dubovitsky, despre care s-a speculat ca ar fi Vladislav Surkov, la momentul respectiv adjunct al Administratiei Prezidentiale.
[…] în limba română – aici. фото: ИЗВЕСТИЯ/Марат […]