Navalnyi – de la protestatar la director al Aeroflot – și retur

June 27, 2012

Tatiana Jukova, corespondent special – Moscova

“Cu mintea nu poți pricepe Rusia, n-o poţi cu-arşinul comun măsura: ea-și are altfel temelia – poți doar să crezi în ea”…astfel a rostit în versuri în urmă cu două secole vestitul poet rus Feodor Tiutcev. Aceste rânduri, geniale și concise ca formula legii gravitației, au devenit un fel de imnul neoficial al Rusiei, păstrându-și actualitatea până în zilele noastre. Lupta opoziției cu Putin (și viceversa), intrată în stagiu activ în decembrie trecut, se desfășoară în plină conformitate cu observația poetului citat mai sus. Iată cel mai recent episod din acest serial care e încă departe de scena finală.

Dimineața de 26 iunie a adus la Moscova, alături de cele aproape 25 de grade Celsius și știrea la fel de caldă că faimosul jurist Alexei Navalnyi, unul dintre liderii opoziției actuale – mai bine zis, una din fețele ei charismatice, căci mișcarea de protest în Rusia nu este încă suficient de structurată ca să vorbim de lideri în deplinul sens al cuvântului – a devenit beneficiarul unui loc în Consiliul director al companiei aeriene Aeroflot. Această companie nu numai că este cea mai mare din Rusia în domeniul transportului aerian, servind peste 20 de milioane de pasageri anual, dar – atentie! – e o companie cu capital majoritar de stat. Federației Ruse îi aparțin 51,17% din totalul acțiunilor Aeroflotului, ceea ce înseamnă că statul rus este cel ce deține controlul asupra companiei. În aceste condiții ar părea firesc ca statul care are toate pârghiile de control să țină departe de conducerea ei pe un adversar înverșunat al regimului lui Putin și care în plus își datorează faima politică tocmai prin aura de luptător acerb cu corupția internă din marile companii de stat. Însă Navalnyi a fost votat în Consiliul directorilor Aeroflotului cu 787 milioane de voturi, din 1,11 miliarde de acțiuni existente, ceea ce reprezintă 70,9% din acțiuni. Un simplu calcul aritmetic arată că alegerea liderului opozant în fotoliul de director a necesitat implicarea a unui procent de cel puțin 22,07% de acțiuni ale statului, fără de care validarea alegerii n-ar fi fost posibilă.

Pe la prânz mass-media dădea în fierbere. Ce poate să însemne asta?  O capitulare ineptă a eminentului opozant în fața bacșișului gros propus de putere sau o provocare fină menită să amintească guvernanților cine deține fluxurile de bani din Rusia ? Sau poate o provocare a puterii care să creeze fragilei opoziții o imagine și mai decredibilizantă în ochii publicului ? Aura eroului Navalnyi dădea a prinde tonuri de rușinoasă trădare. Că dintre ipotezele vehiculate nu este niciuna deplin argumentată, ci adevărul poate fi pe undeva pe la mijloc, a reieșit în mod indirect din rapida reacție a Comitetului de Anchetă al Federației Ruse, care repede a privat publicul consumator de zvonistică cu pretenții de jurnalism de ceea ce părea a fi o suculentă dezbatere a acestui subiect. Astfel că, după prânz, Comitetul de Anchetă chemase deja pe noul director al board-ului Aeroflotului pentru interogare. Somația a avut loc în cadrul anchetei deschise inițial pentru investigarea acuzațiilor arondate mitingului din 6 mai, când demonstrația de protest contra inaugurării prezidențiale a lui Vladimir Putin s-a sfârșit prin încăierarea unor participanți cu forțele de poliție. Acum investigația e în plină desfășurare și, după relatările persoanelor care au fost solicitate să depună mărturie, procesul promite să fie unul de amploare, cu perspectiva acuzării opoziției de acțiuni extremiste contra statului. Așadar, reputația lui Alexei Navalnyi a fost pusă sub semnul întrebării și ulterior spălată de suspiciuni. Totul într-o singură zi.

Evenimentul ce rămâne în memoria colectivității atribuit acestei zilei zbuciumate are ca subiect principal fotoliul de director al companiei Aeroflot, care (printr-un joc ironic al sorții, intereselor, scenaristului, oamenilor!) a fost acordat dușmanului lui Putin de către statul rus. Într-adevăr, pentru un outsider e ceea ce “cu minte nu poți pricepe”. Dar poetul Tiutcev ne dă și o indicație prețioasă – mai exact aceea despre “arșinul comun”, unitate de măsură care însă nu poate da dimensiunea reală a lucrurilor în Rusia.

În cazul de față rolul etalonului de măsură greșit îl reprezintă comparația sistemului politic creat de Vladimir Putin cu mostrele din trecutul sovietic totalitar sau cu regimuri autoritare contemporane, precum acela al lui Alexandr Lukașenko în Bielorusia, unde nemulțumirea exprimată fățiș îl scoate pe cel nemulțumit cel puțin la marginea societății. Însă Rusia sub Putin e organizată altfel, sofisticată și nu lipsită de glamour, chiar dacă nu e decât un jalnic exemplu al “democrației originale”, crescute pe ruinele economiei socialiste fără intervenția binefăcătoare a legii care ar fi putut opri proliferarea structurilor oligarhice, bazate pe relații de familie și cunoștințe vechi. Lipsa unei adevărate competiții politice, între partide mature menite să reprezinte diferite interese a diferite clase ce compun societatea – mai exact o stare pe care de fapt nu Vladimir Putin a creat-o, ci a moștenit-o de la bătrânul Boris Elțin – nu înseamnă că această concurență și diferență de opinii nu există în societatea rusă și în cadrul elitelor ei. De exemplu, tot timpul de când Vladimir Putin stă în fruntea țării (ori a guvernului ei – sic !) orice cetățean rus a fost liber să-și facă la poștă abonamentul la ziarul Novaya Gazeta, aproape în întregime dedicat criticii vehemente la adresa puterii și susținerii opoziției. Editor al acestui ziar, împreună cu ex-președintele URSS Mihail Gorbaciov, este miliardarul Alexandr Lebedev, care, după aprecierile revistei Forbes, a ocupat în 2011 al 45-lea loc în topul celor mai bogați oameni din Rusia. Între altele, lui Alexandr Lebedev îi aparține banca National Rezerve Bank, care este cel mai important acționar al Aeroflotului după statul rus, posedând la data de 31 martie a. c. 10,74% din acțiunile companiei aeriene amintite. Concluzionând, National Rezerve Bank l-a înaintat pe Alexei Navalnyi în consiliul de conducere al Aeroflotului, și acest fapt n-a mirat pe nimeni. Și dacă candidatul băncii a fost aprobat și de către reprezentantul statului, acest fapt dovedește în primul rând cât de influent este Alexandr Lebedev în sectorul transporturilor aeriene. Ceea ce, desigur, nu micșorează autoritatea pe care o are Vladimir Putin asupra Comitetului de Anchetă a Federației Ruse și nu-l scapă pe Alexey Navalnyi de problemele care se pot ivi din această direcție. Cert este că pentru ruși ciudățenii precum cea de astăzi nu mai reprezintă demult o enigmă. Poate de aceea, din păcate, ele (ciudățeniile) intră și ies din vizorul și conștiința publică fără a lăsa loc de întrebări așezate.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Ne-am mutat! Aici puteți accesa în continuare arhiva PPW. Click aici pentru noua versiune a Power&Politics World sau accesați adresa www.powerpolitics.ro/new