Ne vedem la Rapallo !

July 21, 2016

Gabriela Ioniță

În timp ce presa occidentală mainstream, mai mult sau mai puțin quality, dezbate intens despre palatele lui Erdogan, cel devenit brusc ”inamicul nr. 1 planetar” după lovitura de stat eșuată din Turcia, cât și despre posibila/improbabila triadă Rusia – Turcia + Iran, observatorii independenți și buni cunoscători ai domeniului geopolitic sunt mai degrabă interesați de iminența unui posibil/probabil pact ruso-german.

O astfel de mișcare consideră experții ar avea un impact mai mare decât partida din Turcia și ar schimba complet aranjamentele de pe tabla strategilor geopolitici. Posibilitatea unei astfel de mutări a căpătat o ”confirmare” indirectă atunci când, la despărțirea de Vladimir Putin – după bilaterala avută în marja Forumului Economic de la Sankt Petersburg – premierul Italiei, Matteo Renzi, i-ar fi spus liderului de la Kremlin: ”Ne vedem la Rapallo !” 

Aparent, am putea crede că Renzi și Putin și-au dat o întâlnire de vacanță în cocheta stațiune din Golful Tigullio, în nordul Italiei. Pentru istorici însă, numele resortului din provincia Genova se asociază imediat cu Tratatul semnat în aprilie 1922 între Uniunea Republicilor Sovietice și Germania (Republica de la Weimar). Înțelegerea a fost semnată în cadrul Conferinței de la Genova de Georgy Chicherin, ministrul rus de externe din partea URSS, și omologul său german, Walther Rathenau. Prevederile Tratatului de la Rapallo[1]precizau că fiecare dintre cele două părți renunța la toate pretențiile teritoriale și financiare pretinse celuilalt în urma Tratatului de la Brest-Litovsk[2] și încheierea participării Rusiei la Primul Război Mondial. De asemenea, cele două guverne au convenit atunci la normalizarea relațiile lor diplomatice și la “cooperarea într-un spirit de bunăvoință reciprocă în satisfacerea nevoilor economice ale ambelor țări”.

În acest context, și privite prin prisma recentelor declarații publice ale ministrului de finanțe german Wolfgang Schauble și a colegului său de la Externe, Frank-Walter Steinmeier, cuvintele rostite de Matteo Renzi capătă un sens cu adevărat interesant. Să ne amintim că în urmă cu o lună de zile, șeful diplomației germane, într-un interviu acordat cotidianului Bild a criticat deschis politica NATO față de Rusia, pe care o consideră “războinică“. “Ceea ce trebuie să evităm astăzi este să inflamăm situația cu strigăte războinice și cu zăngănit de săbii” a afirmat Frank-Walter Steinmeier, cu referire directă la desfășurarea de forțe NATO în apropiere de frontierele Rusiei. “Cei care cred că mai multă securitate înseamnă parade simbolice cu tancuri lângă granițe greșesc” afirma ministrul social-democrat Steinmeier, la câteva zile după ce NATO - prin vocea secretarului său general, Jens Stoltenberg, a anunțat că Alianța va trimite circa 4.000 de militari suplimentari în Polonia și în țările baltice, pentru descurajarea Rusiei, confirmând astfel o sciziune între abordarea anglo-americană și cea a blocului european Italia – Franța – Germania în cadrul Alianței.

Mai mult, săptămâna trecută, Cancelarul german Angela Merkel a schimbat sensibil tonul discursului avut în cadrul lucrărilor Summitului NATO de la Varșovia. Astfel, la briefing-ul de presă de după întrevederea avută în capitala Kârgâzstanului cu preşedintele acestei ţări Almazbek Atambaev, Merkel a declarat că Germania este interesată într-o ameliorare grabnică a relaţiilor cu Rusia, care s-au deteriorat după evenimentele din Crimeea şi din sud-estul Ucrainei, menționând însă că ”pentru asta vor trebui depuse mari eforturi de ambele părți. Acesta este un proces complicat“.

Rapallo, Italy

Surse din Bundestag susțin însă că sunt în curs de desfășurare de ceva timp negocieri secrete între oficiali germani și ruși de rang înalt, negocieri de la care cancelarul Angela Merkel a fost ”omisă”. Recent, spun sursele, Merkel a fost avertizată de Secretarul adjunct de Stat, Victoria Nuland, și chiar de președintele Barack Obama printr-o atenționare codificată, că  trebuie să acționeze pentru a-și salva autoritatea în fața liderilor europeni și continuarea sancțiunilor Uniunii Europene împotriva Rusiei, sau va fi forțată public să demisioneze.

Cancelarul Merkel pare să fie într-o situație deloc de invidiat, pe fondul unei scăderi uriașe de popularitate și, de asemenea, a unui ultimatum din partea partidului său și a alianței aflate la guvernare, drept pentru care o nuanțare a opțiunilor Germaniei nu este exclusă. Cu atât mai mult cu cât oficialii germani au fost consternați ca urmare a unui raport elvețian privind escaladarea amenințărilor Trezoreriei SUA împotriva băncilor germane (recentul atac împotriva Deutsche Bank fiind doar o confirmare în plus); acestora li se adaugă finanțiștii germani care sunt îngrijorați privind rapoartele interne ale marilor companii autohtone, rapoarte ce vorbesc de miliarde de euro pierderi comerciale pe care le atribuie sancțiunilor impuse de SUA și Uniunea Europeană (UE) Rusiei.

În același timp, surse apropiate de ministrul de externe Sergey Lavrov și șefului Administrației Prezidențiale de la Kremlin, Sergey Ivanov, cred că sprijinul lui Merkel pentru ”hărțuiala” sistematică practicată de SUA împotriva Rusiei crește exponențial riscul unor ciocniri militare directe de-a lungul frontierei de răsărit a Germaniei și în Marea Baltică, și implicit a unui nou val de  refugiați, de această dată din Ucraina și statele baltice.

Vedem astfel că în timp ce opinia publică stă cu ochii ațintiți spre Bosfor unde atmosfera este fierbinte, și tinde să devină incendiară, în spatele știrilor ce-i prezic lui Erdogan o soartă similară cu a lui Muammar Gaddafi, în spatele demonizării propagandistice sau nu, ordinea mondială se resetează încet dar sigur. Ne vedem la Rapallo ?!



[1] A supplementary agreement signed at Berlin on November 5 extended the treaty to cover Germany’s relations with Russian controlled (or heavily influenced) Soviet republics of Ukraine, Belarus, Georgia, Azerbaijan, Armenia and the Far Eastern Republic. A secret annex signed on July 29 allowed Germany to train their military in Soviet territory, thus violating the terms of the Treaty of Versailles.
The treaty ended the diplomatic isolation of both countries in the wake of World War I and the Russian Revolution of 1917. It was intended to form as an anti-Versailles axis against the West, since both groups lost a considerable amount of territory and political power under the treaty. In the West, it was viewed with alarm as strengthening the international position of both governments.

[2] The Treaty of Brest-Litovsk was a peace treaty signed on 3 March 1918 between the new Bolshevik government of Soviet Russia and the Central Powers (Germany, Austria-Hungary, Bulgaria, and Ottoman Empire), that ended Russia’s participation in World War I.

One Response to “Ne vedem la Rapallo !”

  1. Nadia says:

    Majoritatea populației germane nu vede utilitatea sancțiunile impuse UE de către Rusia, iar asa-numitul “Schroeder”-ism pare sa revină la moda, pe fondul scăderii drastice a popularități Angelei Merkel. Rusia si Germania au fost mereu unite, după 2ndWW, de interese economice si comerciale, mai mult decât le-a convenit ambelor sa recunoască pe fata. Poate vom avea un răspuns mai clar odată cu apariția noii Cărți Albe a Germaniei. Însă, văzut din afara, Berlinul pare sa se împartă in continuare, politic vorbind si făcând abstracție de politica oficială totodata, în doua tabere. Prima, si nu as zice ca e cea mai puternica- cea care dorește menținerea relațiilor strategice si a parteneriatului privilegiat cu SUA. A doua – tabăra nostalgicilor care au de câștigat prin reînnoirea parteneriatului cu Rusia.

Leave a Reply