Necesara distanțare de propagandă

June 23, 2015

Nu sunt rusofil și nici cu cochetez cu ursul moscovit, dar v-ați pus vreodată întrebarea (într-un simplu exercițiu de psihologie inversă) dacă Imperiul Răului nu-și află sediul la Kremlin, ci dincolo, peste oceanul Atlantic, la Washington ?

Dar dacă ofensiva militară orchestrată de cabinetul lui V. Putin nu e de-a dreptul o ofensivă, ci mai degrabă o defensivă în spiritul conservării arealului rus de influență politico-economică, din calea tăvălugului euro-atlantic? Dacă, acolo, în străfundurile adevărului adevărat, rușii nu-s dați dracului, ci americanii ? Mi se pare ciudat. De ce mereu liderii din Orientul Mijlociu, deopotrivă cu rușii, au criticat imixtiunile dure ale americanilor în afacerile lor interne? Dar dacă jandarmul global (SUA) obișnuiește să încalce prevederile dreptului internațional, poate mai extins din punct de vedere istoric decât alte state aflate pe lista neagră ONU? Ne place sau nu, conflictele locale purtate în diverse părți ale lumii, urmate de intervenția SUA, au avut un scop predeterminat. Dacă nu credeți lucrul acesta…. cred că ar trebui să vă aplecați cu mai multă atenție asupra istoriei relațiilor internaționale din 1900 până în prezent.

Realismul politic nu e neaparat de sorginte rusă, siriană ori iraniană. Euro-atlantismul acesta omniprezent, împreună cu Bruxelles-ul lozincard, ne-au betegit rațiunea unei analize/interpretări corecte a evenimentelor. În planul ivirii unui așa-zis nou război rece, nimeni nu e victimă, vă asigur. Cum la fel de sigur, la final nimeni dintre cei mici nu e câștigător. În jocul marilor puteri nu e loc de cordialități frivole, fiindcă la nivelul de la care ei acționează, ambii adversari sunt provocatori de dezastre, de disfuncționalități de ordin regional și ”palme” date fără avertisment (cum cum se spune pe “neveu”). Haideți să nu ne îmbătăm cu apa rece care curge din robinetul propagandistic al Occidentului. Se poate dovedi la fel de toxic precum omonimul său de la Kremlin. Cred că o necesară distanțare se impune în ambele cazuri.

O analiză a relațiilor internaționale necesită capacitatea analistului de a nu fi părtinitor, de a nu confirma ori infirma reacțiile oricui își expune părerea mai mult sau mai puțin avizat, de a accepta unele adevăruri chiar dacă ele nu converg cu afinitățile politice din plan intim.
Iar un analist adevărat este cel care are acces la informații (de-a dreptul ”ezoterice” unele) care nu-s mereu date publicului profan.
În contextul dinamicii relațiilor dintre SUA (NATO+UE) și Rusia (susținători politici marginali, exceptând Grecia și Ungaria), nu pot fi solidar cu strategiile nici unora.
Pur și simplu nu pot, fiindcă nu-s consumator de propagandă.

Adrian Sereș

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Ne-am mutat! Aici puteți accesa în continuare arhiva PPW. Click aici pentru noua versiune a Power&Politics World sau accesați adresa www.powerpolitics.ro/new