Pământul nostru, cel de toate zilele

dr. Radu Antohe

În anul 2016, în cadrul unei mese rotunde cu tema ”Piața pământului și relațiile de proprietate în agricultură”, reuniune organizată de Academia Română, Academia de Studii Economice și Academia de Științe Agricole și Silvice, spuneam că : “În spațiul public de la noi revine mereu, cu intermitență, o atenționare privind fenomenul de înstrăinare a pământului românesc. Ideea centrală la care aș face referire cu privire la acest aspect este contextul în care evoluăm.

Ca urmare a voinței naționale, România a optat pentru a se integra în familia europeană, implicit optând pentru aderarea la principiile și regulamentele de funcționare ale acesteia, care prevăd libera circulație a persoanelor, libera circulație a capitalului, libera circulație a informațiilor etc. Iar pornind de la aceste principii, întâlnim punctul cheie al problemei: cum definim ce reprezintă pământul? Unde îl putem integra? În economie, eu știu, că el reprezintă un capital. Însă valoarea acestui capital depinde major de modul în care este exploatat, de investiții inteligente, de programe bine gândite care la final să genereze valoare adăugată și profit.”

Privind retrospectiv lucrurile, consider că nu am știut să construim o legislație funciară, care să permită controlul tranzacțiilor cu terenuri arabile și forestiere fără o discriminare care să ne plaseze în afara regulilor agreate de instituțiile europene, să avem o bună cunoașterea modului de folosire a terenurilor, precum și pregătirea profesională necesară a noilor proprietari care vin dintr-o alta structură socio-economică, coerență în gândirea și mai ales în implementarea programelor guvernamentale, fără a ne lamenta isteric – și evident inutil – deoarece nimeni nu va pleca cu pământul în spate.

Episodul mi-a revenit cu claritate în memorie acum două zile, când un prestigios cotidian din Elveția, TagesAnzeiger din Zurich (publicație cu peste 1 milion de abonați) a publicat un articol despre agricultura românească în care m-a citat, reluând exact această idee mai veche pe care aș dori să o văd implementată:

“Și Radu Antohe vrea să dezvolte agricultura românească. Om inteligent, aflat la începutul vârstei de 40 de ani, este de profesie medic veterinar și consultant al guvernului României pe tema politicilor agrare. ”Noi trebuie să devenim mai productivi” admite și el. De aceea își dorește să promoveze modelul structural al fermierilor autohtoni, și nu cel al investitorilor. În aceasta privință există în România un program de susținere ca fermierii să se asocieze în organizații, pentru ca împreuna să fie mai productivi. Totodată se lucrează la un proiect de lege, potrivit căreia o agenție a statului să aibă prioritate atunci când terenurile se vând, iar membrii familiei sau vecini ai vânzătorului nu sunt interesați în a cumpăra pământul. Statul ar concesiona lucrările, terenul ar fi mai eficient lucrat și ar crește productivitatea după standardele moderne și ecologice chiar.”

Datele centralizate de Ministerului Agriculturii arată că anul trecut în România au fost scoase la vânzare peste 150 de mii de hectare de teren agricol iar prețul pe hectar a crescut constant deoarece majoritatea cumpărătorilor sunt fonduri de investiții străine. Care cumpără, apoi pentru a-și amortiza rapid investiția dau terenurile în arendă la prețuri foarte mari.

De aceea apreciez că pentru a stopa acest fenomen de înstrăinare a terenurilor, dar și creșterea artificială a prețului pe hectarul tranzacționat, se impune, prioritar, să existe o agenție a statului care să cumpere legiferat teren de pe piața liberă, pe care apoi să-l concesioneze – prin licitații transparente – fermierilor, agenție ce va putea să fie listată pe bursa, ar putea realiza emisiuni de obligațiuni, astfel încât prin fondurile de investiții să se poată în continuare să se dezvolte agricultura românească, fără ca acestea să cumpere pământ. Pământul trebuie exploatat în contextul unui control de interes național legiferat. În același timp, o astfel de agenție vine și în susținerea interesului fermierilor români, fiind evident că dezvoltarea micilor afaceri rurale consolidează familiile de tineri fermieri, sădind în sufletul copiilor acestora dragostea pentru pământ şi roadele lui. E o investiție în viitorul satului românesc și a generațiilor viitoare, investiție care nu trebuie ratată cu nici un preț.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *