Binele public – un concept necunoscut în politica românească

Constantin Gheorghe
  • Nu dau lecții nimănui. Mai ales că de-a lungul vieții am făcut și eu destule nefăcute. Dar, ca să zic așa, pe persoană fizică.

Când este vorba de obligațiile mele față de ceilalți am fost întotdeauna extrem de sever cu mine. Nu te poți juca atunci când de tine depinde soarta altora.

Iar când ești în slujba statului cu atât responsabilitatea este mai mare. Nu te poți comporta ca domnul Goe, nu te superi ca țiganul pe sat! Nu folosești funcția sau demnitatea publică pentru a plăti polițe celor care te-au călcat pe tine pe coadă, la un moment dat. Dacă ai coada prea sensibilă, faci dracului ceva și o ții departe de belele! Dar nu-ți bați joc de oameni!

Nu am înțeles ce a câștigat Iohannis de pe urma întârzierii adoptării rectificării bugetare. Recunoștința ălora din servicii? La cât i-au înjurat oamenii, mare minune că n-a dat vreunul colțul de la atâta sughițat! El? A văzut vreun chior în plus de la Guvern? Recunoștința cetățenilor cu porcii morți, sau sacrificați, din cauză de PPA, care nu pot primi încă despăgubiri? A mai închis vreo linie de fractură în societate?

Sigur, nu el plătește costurile suplimentare ale finanțării statului. Pentru cine nu înțelege: bani sunt. Dar prin lege nu pot fi mișcați de colo-colo fără aceste rectificări. Stai și te uiți capiu la banii care zac, te împrumuți ca să-ți îndeplinești obligațiile, pentru că cintezoiul din fruntea trebii se dă zglobiu!

Lupta politică ia forme monstruoase. Ideea de servire a binelui public a dispărut din mintea politicienilor! Așa ceva nu poate aduce nimic bun. Pentru că, dacă nu au aflat, le spun eu: în războiul ăsta stupid de orgolii nu există învingători, ci doar învinși: și ei, politicienii, și noi, guvernații. Ce dracu o fi atât de greu de înțeles din povestea asta?

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *