“Aventura Europeană” la o răspântie crucială

Corneliu Vlad

Cu aproape 50 de ani în urmă, ilustrul europeist și umanist elvețian Denis de Rougemont, îmi vorbea, la Centrul European al Culturii din Geneva – al cărui fondator era, despre “aventura europeană”, care a traversat secolele și a marcat istoria continentului și a lumii. Proiectul Europei Unite era în plină ascensiune, chiar dacă lumea era scindată între Vest și Est și în fața promotorilor unității europene se ridicau probleme, obstacole și amenințări de o complexitate nemaiîntâlnite până atunci. Dar pentru prima dată în istoria universală era conceput și pus în operă un construct sui generis de imperiu pașnic, menit să facă din această parte a lumii, greu încercată în trecut, un spațiu al cooperării și securității favorabil dezvoltării tuturor națiunilor și statelor alcatuitoare. Cărturarul european care acordase privilegiul interviului unui tânăr gazetar “din Est” a evocat atunci cu patos “aventura mondială europeană” care descinde, spunea el, din personaje biblice și mitologice pentru a continua cu mari descoperitori precum Columb și Magellan, cu savanți și filozofi, scriitori și oameni politici, dar și cu “omul de rând din Europa” (Bertolt Brecht).

“Aventura europeană” a continuat, ca orice aventură, cu suișuri și coborâșuri, cu izbânzi și înfrângeri, cu speranțe și deziluzii, dar urmărind mereu, tenace, azimutul traiectoriei ascendente.
Astăzi visul unificator al continentului se exprimă instituționalizat prin Uniunea Europeană, care tinde să se confunde cu harta geografică a continentului. Dar se află și în față celei mai mari sfidari, una esențială și existențială, care îi poate deschide noi orizonturi, dar care este în același timp minată de spectrul, tot mai real, al dezintegrării sau transformării într-o structura care părăsește țelurile inițiale, de areal favorabil în egală măsură tuturor statelor componente și intereselor lor.


Arhitectura europeană, îmi spunea prof. Rougemont, se întemeiază pe patru coloane de rezistență: pacea, comunitatea spirituală, prosperitatea și apărarea. Iar aceste coloane sunt puternic solicitate de câțiva ani, în structura lor intimă.
“Imperiu” pașnic, fără veleități expansioniste, UE este totuși departe de a (putea) îndeplini un rol de garant semnificativ al păcii și securității, căci nu are nici o politică comună externă și de apărare, nici o armata europeană.


“Europa birourilor” către care derapeaza instituțiile comunitare de la Bruxelles a dat naștere, în replică, populismului, care cunoaște o ascensiune tot mai viguroasă. Astăzi, unul din cinci cetățeni europeni trăiesc în state cu guverne în care populiștii sunt reprezentați în guvern. Alegerile parlamentare europene din luna mai vor fi un prim test edificator pentru viabilitatea și audiența valului populist. Previziunile preelectorale, deși foarte aproximative și diferite între ele, contează mai puțin, căci influența populismului, în creștere evidentă, se va răsfrânge asupra activităților și deciziilor europene, începând cu Parlamentul European, a Consiliului Europei și în cele din urmă asupra Consiliului European, după cum previzionează strategii populiști și nu numai.
O mare provocare pe care trebuie să o gestioneze UE și statele membre este exodul migranților extraeuropeni care, în condițiile demografiei în declin în multe state ale continentului, devine un fenomen tot mai îngrijorător, care atentează la identitățile naționale și la identitatea europeană.
Religia creștină, parte constitutivă a spiritualității europene încă de la originile ei, este tot mai agresată sau i se impun restricții într-una din regiunile lumii în care ea a avut – și are – un rol tradițional decisiv pentru cultură, civilizația și viață de zi cu zi a cetățenilor europeni.
2019 găsește Europa într-un moment de răscruce iar Uniunea Europeană la proba focului rezilienței și eficienței, după unii chiar a supraviețuirii sale sau cel puțin în actuală sa configurație. Asaltată de probleme, “Europa birourilor” de la Bruxelles are tot mai puțin capacitatea de a le face față, devine tot mai sterila în eforturile de a scoate din impas integrarea europeană și de a consolida poziția UE în raport cu marii protagoniști mondiali. Rezervele și insatisfacția față de prestația instituțiilor europene sporesc. Este de sperat că după europarlamentarele din luna mai să se poată întruni condițiile pentru netezirea traseului european.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *