Dragnea – operațiunea “inamicul public nr 1”

Daniel Caraman

(Sper că acum, privind la tv, râde cu lacrimi.)

Oamenii îl cred “mort” și îl demonizează, când de fapt el este eliberat. Hăituiala asta perpetuă devenise pentru el ultra-consumatoare de timp și resurse (și nu la bani mă refer)!

Ceea ce a făcut Liviu Dragnea pentru partidul social democrat nu au făcut prea mulți lideri.
Dar, așa cum este caracterul românului, până nu își vinde pe doi arginți liderii, nu se simte bine.

Goana asta a securității ieșită la “vânătoare” după oamenii de partid, cu scopul de a domina din umbră niște marionete politice, și cu dorința obsesiva de a controla tot ce mișcă, instruirea de oameni de comunicare și mai ales continuarea subiectului politic ca fiind cea mai mare știre îmi confirmă bănuiala pe care o aveam.

Greșeli au făcut toți, dar când joci un joc sinucigaș, jocul de(s)securizarii României, o previzibil că devii țintă. Și atunci accepți că nu există alta soartă, în acest război nu se iau prizonieri, decât din cei politici.

timp ce marii spăgari-turnători sunt scăpați prin prescripție, când dosare de șpăgi internaționale se clasează pe bandă, fără să fie deranjați buldogi sau metrese, resurse materiale imense au fost mobilizate de doctorii plagiatori din servicii cu scopul “agățării” unui om politic care devenea popular. Deci periculos!

Si cu toate astea….acum, după ce au condamnat un om la închisoare pentru care orice judecătorie ar fi aplicat cu totul alte sancțiuni, acum toti pucistii, lașii, detractorii, dau sa se plângă de “greaua moștenire”.

Cu o asemenea dovada de fățărnicie este greu de crezut ca in România mai poate fi vorba de o reală democratizare a vieții politice.

Kemal Ataturk motiva decizia de a refuza grațierea unui rival politic, condamnat la moarte, răspunzând unui ziarist: ” am refuzat pentru ca el să nu aibă ocazia să facă același lucru!”.

Este singurul lucru pentru care se face vinovat Dragnea.
Singurul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *