Profetul și pandemia

Dan Diaconu

Înainte profeții trăiau în izolare, treceau printr-o purificare spirituală și-abia apoi erau loviți de clarviziune, pe care uneori o așterneau pe hârtie. Desigur, tot ce-am spus mai devreme e extrem de schematic și superficial, dar, pentru articolul de față, trebuia cumva să rezum zecile de ani pe care sfinții îi petreceau în pustiu. Și, adăugând încă o precizare, o să vă mai spun că în întreaga ucenicie pe care-o făceau n-aveau niciun gând că vor deveni vedete sau „profeți celebri” deoarece nu ăsta le era scopul.

Astăzi tehnologia a aranjat povestea profeților, punându-i acolo unde le e locul, anume într-un cadru „coerent” al economiei de piață și al consumerismului. Este inutil să pierzi zeci de ani pentru a fi profet. Cine naiba ar investi în tine? Treburile se fac mult mai simplu: cu un power point. Faci în octombrie o prezentare în care simulezi ce s-ar întâmpla dacă ar izbucni o pandemie globală , o lună mai târziu încep să apară primele victime pe undeva prin China, iar după trei luni e jale: boala se răspândește în toate colțurile lumii în timp ce sifoanele media ventilează rahatul cu vioiciune, astfel încât din isterie să mai iasă ceva.

Și încă nu a început nebunia. Suntem abia în stadiul incipient. Dar trebuie să recunoaștem că profetul de la John Hopkins – locul unde s-a petrecut evenimentul – a făcut predicția supremă. Acum ar trebui să aruncăm un ochi și către China, țara care se încăpățânează să fie mereu epicentrul catastrofelor biologice. Ba o gripă aviară, ba o febră porcină și-acum, iaca, iese la iveală altă epidemie fix cum o creionase nenea ăla în PPT. Și, cum în toată trebușoara trebuia să fie găsit un „responsabil pentru toată tărășenia”, ochii opiniei publice se îndreaptă cu mânie spre o piață anonimă din Wuhan unde, cică, niște unii ar fi halit șerpi, ratoni, dihori sau mai știu eu ce animăleturi interzise. Măi să fie, cum s-a mai nimerit ca un dihor să se potrivească exact pe prezentarea ăluia. Vă puteți imagina o asemenea precizie?

Dacă am fi tâmpi și ne-am uita la piața aia amărâtă, sigur am rămâne hipnotizați de precizia oamenilor se știință americani care au toate șansele să-i înlocuiască p-ăia britanici din titlurile de-o șchioapă ale ziarelor din ce în ce mai inexistente. Dar, cum nu suntem proști, ni se întâmplă să ne scape ochii pe o altă clădire ciudată din Wuhanul ăla: o investiție de 50 mln. $, ridicată cu asistență franceză. Așa-i că nu știați de ea? Se numește sec „Institutul de Virusologie Wuhan” și se ocupă cu … studierea bolilor și a agenților patogeni, pe care-i mențin în stare purificată. Laboratorul face parte dintr-o rețea globală a OMS. Ca să scoatem la lumină o coincidență, ar trebui să ne amintim că laboratorul despre care vă vorbesc a fost finalizat în 2014, an în care de la un alt laborator ultrasecurizat din Franța, aparținând Institutului Pasteur, au dispărut mii de eșantioane SARS. Iar apoi laboratorul franțuzesc a fost închis. O simplă coincidență care însă nu ne spune unde or foi ajuns eșantioanele respective.

Wuhan Institute of Virusology

Poate vă imaginați că un asemenea laborator seamănă cu magazia lu’ nea Gheorghe de la sculărie. Aiurea. În generat sunt proiectate să reziste unor intemperii imposibil de apărut în zona în care sunt construite. Dacă temperatura maximă înregistrată a fost de 30 de grade, respectivul laborator trebuie să reziste la dublul acestei temperaturi. Dacă s-a înregistrat vreodată un cutremur, construcția trebuie să facă față unuia de 8 grade. Și așa mai departe. Într-un asemenea laborator, deșeurile sunt distruse înainte de a ieși de-acolo. Nu iese nimic. Aerul e ultrafiltrat. Cercetătorii, în ciuda faptului că lucrează cu mănuși sterile și manipulează totul în acvarii izolate, sunt obligați să folosească doar îmbrăcămintea din interiorul laboratorului și-și fac duș atât la intrare, cât și la ieșire. Iar paza unui asemenea laborator este întotdeauna militarizată.

Cred că aveți toate informațiile pentru a înțelege cum merge profeția în ziua de azi și de ce Wuhanul e capitala de suflet a virusului menit a face ravagii. Bravo, tovarăși capitaliști, iată că prin devotamentul vostrun-ați precupețit niciun efort pentru a pune în aplicare directivele tovarășilor de la John Hopkins. Atât de precis, atât de profesionist!

Original file by Trenduri economice

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *