Amenzile și masca

Nadia Dincovici

78 milioane € sau 85 milioane USD. Asta e suma amenzilor “impartite” romanilor in vreo 4 saptamani, intr-o tara in care exista inca oameni care traiesc din ajutorul social, in care multi si-au pierdut jobul, in care sunt destule pensii de nici 200 de euro, in care si iar in care… Multe amenzi au fost, cu siguranta, indreptatite de incalcarea prevederilor ordonantelor militare.

Daca ar fi sa spun insa si la cat se ridica ajutoarele celor ramasi fara venituri, nu as sti. Nu sunt la fel de popularizate. Or fi prin vreo statistica. Sau nu. O amenda e usor de luat. O compensatie de la angajator, via stat, muuult mai greu. Cu incalcarea ordonantelor e simplu. Ai voie sa te deplasezi pentru lucrurile esentiale. La mila si inteligenta organului de ordine ramane interpretarea lor, in lipsa unor prevederi clare. Daca agentul e prost dispus sau i-a dat sefu’ un plan marit la amenzi, mersul la banca sa-ti platesti ratele, sau la bancomat mai pe centru sa scoti bani, daca locuiesti intr-o zona unde nu se stie ce e plata cu cardul, sunt contraventie. La fel e și dacă vrei să-ți cumperi pâine de la colt și nu ai documentul. La fel și dacă ieși să-ți plătești facturile, că ti-a picat netul de câteva zile sau nu te descurci cu plata online. Sau daca ai peste 65 de ani si-ai vrea să muncesti pământul, al tău sau al altuia. Iesirile sunt un motiv de stres cat Covid-19 de mare. Chiar daca ai si motivul, si declaratia, si buletinul, nu esti prea sigur ca n-ai calcat pe bec. Poate n-ai trecut exact traseul (am luat paine de pe dreapta, pe stanga era inchis), poate n-ai trecut perioada (nici n-ar trebui, dar au existat amenzi si pentru asta). Iesirile se incheie de regula cu un “bine ca am scapat”, fără gândul la Covid-19, ca asta nu loveste instantaneu ca un chitantier peste portofel. Uite-asa a dat nostalgia peste mine si mi-am amintit iar de vremurile comunismului. Cand “organele”, ca strategie, iti induceau permanent un sentiment de vinovatie si de “bine ca am scapat (am luat un kil de cartofi in plus, a taiat bunica la tara o gaina, un vitel, mi-a dat si mie fara sa se stie)”. Bine ca am scapat spuneam in Decembrie ‘89. Speram ca am scapat, spun acum, in aprilie 2020. Vedem cum va fi dupa 15 mai. Ii lasam pe seniori in casa? La loc de relaxare fara sfarsit nu-i ducem direct, ca “Vacanta Mare” s-a lasat cu deranj si, deh, nu se stie. Le lungim lesa – 4 ore in loc de 2? What else? Alte state vorbesc de clustere pentru depasirea pandemiei, despre rutina corona, despre vaccinuri, ajutoare pentru studenti, antreprenori, agricultori. Noi, cu amenzile, masca, statul acasa.

Strategia, domnilor? Care e strategia Romaniei pentru perioada actuala? care e strategia post-Covid 19? Avem o strategie? Comunicare coerenta nu avem, cu atat mai putin, comunicare strategica. SUA profita de scaderea preturilor la petrol ca sa-si mareasca rezerva de stat. Canada mizeaza pe extinderea serviciilor non-profit pentru cetateni. Grecia se ingrijeste de numarul inimaginabil de imigranti care au impanzit insulele si nu numai. Noi ce facem, in afara de a ne exporta in conditii jenante – si, as zice, la sau peste limita legala – forta de munca prin Germania, UK, Spania, Italia? Nu avem bani de teste. Nu avem aparate performante pentru testare. Asta era la inceput. Acum, nu avem personal. Forta de munca aveam, am lasat-o sa plece. Ne raman amenzile si masca. Si o economie la pamant, un grad de indatorare, pe viitor, la care nimeni nu pare sa se gandeasca.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *