Cum ieșim din prizonieratul politic?

Vasile Roman

CUMPĂNIREA VORBELOR…CUMPĂNIREA DECIZIILOR
Andrei Pleșu spunea că “suntem suma cărților citite, dar mai mult a oamenilor pe care i-am întâlnit“.
Aș adăuga, la această sumă, și credința în Dumnezeu și în cei de un neam cu noi.
Suma fiind făcută, putem desprinde concluzia că ceea ce vorbim și ce facem, ar avea spirit și normă.
Analizând ceea ce se întâmplă, acum, în societatea nostră, putem gândi că suntem pe sumă negativă.
Descoperim că se citește tot mai puțin, se comunică puțin și unidirecțional, iar despre Dumnezeu se vorbește doar critic.
Cei care se îndeletnicesc cu cititul descoperă diferența între gândirea critică și critica de dragul vorbelor și între comunicarea pentru a ne auzi și cea de a fi înțeleși.


Urmărind politicienii din opoziție putem constata că ei se găsesc, populist, mai mult în zona de critică și mai puțin în identificarea unor soluții concrete și realiste, date de exercițiul gândirii critice.
Privind la guvernanți, observăm că ei nu își doresc o întâlnire cu opoziția, pentru a dialoga pe problemele stringente, mulțumiți fiind de elaborarea restricțiilor sau planurilor economice secrete, bune de utilizat în campanie .
Se poate observa ușor că și puterea și opoziția nu au legătură cu credința în Dumnezeu și nici cu cea legată devenirea neamului.


Istoria contemporană ne aduce dovezi clare că nu am fost un popor cumpănitor în marile decizii, dovadă fiind și comportamentul în relație cu aliații.
Istoria recentă ne dovedește că nu știm să cumpănim atunci când trebuie să prioritizăm acțiunile și mai ales partenerii strategici, pendulând între SUA și marii actori europeni.
Deciziile actuale dovedesc faptul că nu cumpănim îndeajuns între riscurile pe termen scurt, cele ale îmbolnăvirii unora dintre noi, și cele pe termen lung, ale afectării economice a tuturor.


Cumpănirea înseamnă îndelunga răbdare a analizei opțiunilor și a dialogului cu oponenții.
Cumpănirea presupune detașarea de presiunea populistă, dar și de presiunea unor membrii de partid, ce văd doar interese de grup.
Cumpănirea presupune reflectarea asupra valorilor și principiilor de viață și aplicarea acestora fără compromisuri.


Avem nevoie de oameni cumpăniți, politicieni și administratori, care să fie suma calităților educate și liberi de prejudecăți.
Avem nevoie de oameni cumpăniți în gândirea critică, cei care, înainte de a lua o decizie, să caute problema, să studieze sistemul, să identifice premise de lucru și mai mult să studieze opinii despre posibile soluții.
Avem nevoie de oameni care să cumpănească înainte de a vorbi, predispuși să comunice un mesajul constructiv și nu unul care influențează doar opiniile.
Avem nevoie de oameni care să-l ia alături, în decizie și faptă, pe Cel de sus, și prin asta să-și marcheze efortul cu altruism și drag de oameni.
Se impune o precizare de final: Acești oameni există, sunt conaționalii noștri, dar sunt prizonierii unei mașinării politice ce cultivă obediența față de partid și agresivitatea verbală față de adversarii politici, fie ei interni sau internaționali.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *