De la Lisabona la Vladivostok

Gabriela Ioniță

Dacă v-ați plictisit de aceeași propagandă indigesta (n)euro-atlantica, vom schimba un pic peisajul spre Estul Îndepărtat. Dacă vă amintiți, când Rusia era considerata frecventabila și ajunsese să aibă chiar propriul Davos, fostul președinte și premier Dmitry Medvedev lansa conceptul unei comunități economice extinse de la Lisabona la Vladivostok, inițiativă matrasita repede prin sertarele birocraților de la UE.

Devenită paria după intervenția militară din Ucraina, Rusia se uită cu îngrijorare spre Vladivostok, fiind prinsă într-un război hibrid, cu multiple lovituri asimetrice și vulnerabilități pe care face eforturi să le gestioneze punctual. Orientul Îndepărtat este o astfel de vulnerabilitate, în ciuda relaţiilor prietenești cu Coreea de Nord și China.

Nu, nu să vă zic nimic despre “piticul atomic” de la Phenian, agresivitatea acțiunilor sale fiind – cum bine se știe – în conexiune organică cu deciziile Beijingului. Singurii cu adevărat îngrijorați de manifestările sale recente și testele rachetelor intercontinentale trebuie să fie, și sunt, Statele Unite ale Americii.

În schimb o să privim un pic mai atent spre Țara Soarelui Răsare – Japonia și Țara Dimineților Liniștite – Coreea de Sud. Taiwanul e doar un obiectiv în ecuația geopolitică regională dominată net de China. Japonia și Coreea de Sud sunt puncte nevralgice pentru China din cauza influenței  exercitate de US, a ambițiilor proprii, dar și a impactului economic zonal și global.


Astăzi – Japonia


După 77 de ani de neutralitate, Japonia sare brusc în ajutorul Ucrainei, încât aproape că îți vine să te întrebi dacă nu cumva recentul cutremur de la Fukushima le-a zdruncinat grav creierii liderilor de la Tokyo. Ei, bine, nu! Cauza stă în detaliile contractelor de înarmare și parteneriatului cu Statele Unite ale Americii. Poate nu ați observat, dar după niște zeci de ani în care s-a concentrat doar pe dezvoltarea economica, de ceva timp Japonia se dotează masiv militar, de la avioane ‘invizibile’, rachete cu rază lungă de acţiune, arme anti-tanc şi alte echipamente avansate până la accesul în clubul select al statelor cu capacități de militarizare a spațiului cosmic. Cam toate cu ajutorul americanilor. Inclusiv un parteneriat pentru găsirea de soluții împotriva rachetelor hipersonice (da, da, fix acelea pe care le-am văzut în acțiune în Ucraina și pentru care, deocamdată, nu există posibilitatea de interceptare).

Mai mult, fostul premier Shinzo Abe, în timpul unui interviu la câteva zile după începerea intervenției ruse în Ucraina, a adus în discuție o sugestie până acum de neconceput în societatea niponă. Abe, încă o figură influentă în Partidul Liberal Democrat de guvernământ, a susținut ideea ca Japonia să intre într-un program de partajare a armelor nucleare asemănător parteneriatelor strategice ale NATO – găzduind arme nucleare americane pe teritoriul japonez. A fost o propunere șocantă pentru țara care a suferit impactul devastator al celor două bombe atomice aruncate asupra Hiroshima și Nagasaki în timpul celui de-al Doilea Război Mondial – dar despre care Abe spune că nu ar mai trebui să fie tabu. Mi-e greu să cred că Japonia a așteptat aproape secol doar pentru atât. Dar o discuție pe acest subiect e deocamdată prematură.

Atitudinea Japoniei are o justificare și în deciziile luate în cadrul reuniunii liderilor G7, dar mai cu seamă ca urmare a unui sentiment difuz de insecuritate.
Cel mai probabil, conducerea nipona și-a asumat din start că ralierea împotriva Rusiei va fi urmată de anularea negocierilor pentru tratatul de pace și soluționarea diferendului privind statutul Kurilelor. Părerea mea este că oricum era doar o pierdere de vreme, șansa unei înțelegeri diplomatice nu depășea nivelul Mării Okhotsk. 😁 Evident, în plus, Rusia a anunțat că renunţă la dialogul cu Japonia privind activitatea economică comună în Insulele Kurile de Sud şi blochează prelungirea statutului Japoniei de partener de dialog sectorial al Organizaţiei de Cooperare Economică la Marea Neagră.

Japonia a mazilit vreo două duzini de companii rusești, a trecut pe lista neagră vreo trei persoane și a anunțat că va îngheța și ulterior confisca rezervele Băncii Naționale a Rusiei. Iar aici intervine partea amuzantă a acestui excurs: ieri, ministru de finanțe japonez, Shuniki Suzuki, s-a dus în Parlamentul nipon să le spună că nu poate face nimic împotriva rezervelor bancare rusești… deoarece nu are acoperire juridică iar legislația existenta nu prevede o astfel de posibilitate. Între timp, Rusia a introdus necesitatea vizelor pentru japonezii care desfășoară activități economice în arhipelag și a început o serie de exerciții militare în zonă, fără a mai specifica public durata și locația acestora.

Ce zice China? Deocamdată privește. Beijingul știe că toate declarațiile oficiale ale guvernului Kishima (cu privire la disputa Rusia-Ucraina) sunt adresate indirect Chinei. Iar Beijingul încă nu a decis concret strategia privind Taiwanul și cele post-anexare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *