Despre fascismul ucrainian (un diagnostic politic nu o judecată morală)

Dan Stoica

Ieri, prost dispus am avut nervii să mă uit puțin pe comentariile politice de o parte și de alta. Dincolo de stratul gros de propagandă tâmpă am tras niște concluzii:

▪︎Rusia a acționat în Ucraina ca și în Siria cu un atac preventiv pentru a nu fi obligată să ducă războiul pe propriul teritoriu. (vezi aderarea la NATO a Ucrainei) dar a făcut o greșeală strategică majoră: a intrat în Ucraina ca o armată eliberatoare și s-a trezit pe un teritoriu profund vrăjmaș.


▪︎SUA nu vor pace și de aceea președintele Ucrainei și cei câțiva inși care îi sunt în jur, nu pot să facă nimic pentru ucraineini în privința asta. Puterea politică de la Kiev rerezintă cercurile care vor să aplice „soluția finală” cu Rusia. (adică să o șteargă demografic, economic și cultural de pe hartă)

Singura scuză pentru a nega această politică nazistă dusă de Kiev este că președintele ar fi evreu. Dar e unul care nu reprezintă nici comunitatea evreiască din Ucraina și cu atât mai puțin interesele Israelului (care are nevoie și vrea pacea acolo)
Distrugerea economică și demografică a Ucrainei e un fapt. Cum se poate repara? Continuarea războiul nu are cum să fie în interesul poporului ucrainian. (sau ale populațiilor de pe teritoriul Ucrainei ca să fim mai exacți).


Avem de a face cu un război proxi între mercenari vestici și ruși desfășurat cu civili ucraineni între ei.
Rușii și-au dat seama de asta și acum vor schimba nu numai strategia dar și mijlocele.
Din nefericire Kiew-ul nu prea poate face nimic politic pentru că nu controlează nici armata și nici forțele care duc războiul. Președintele e interpretat de un actor care are un rol de purtător de cuvânt a celor care îi scriu ce să spună.

Cam asta. Șansa unei păci în Europa anul ăsta stă mai degrabă prost.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *