«Non-unitatea Rusiei» ar trebui să devină ideologia opoziției

September 12, 2013

Vladislav Inozemtsev – guest contributor – Moscova

Riscul de colaps al Rusiei – nu este nimic mai mult decât o sperietoare, care poate fi crezută doar de cei care au rămas mental în 1990.

Identică pe parcursul ultimelor decenii și fundamentală pentru succesul elitei politice ruse este exploatarea fobiilor, “lucrăturile” și amenințările externe, căutarea de dușmani interni în antiteză cu unirea națiunii, protecția valorilor tradiționale, și cu cât campania va fi mai importantă, cu atât vom vedea mai mult folosindu-se o astfel de retorică.

Cel mai important mesaj “pozitiv” care li se oferă cetățenilor și pentru care li se cere să-și sacrifice libertățile și credințele lor, lăsând puterea în mâinile cohortei inamovibile a “slujbașilor statali ai poporului” este, în mod deschis și clar formulat (și regăsit și în numele partidului de guvernământ): unitatea rusă. Unitatea țării justifică orice, cum ar fi închiderea față de lumea din afară, precum și formarea unei redistribuiri verticale a fluxurilor financiare dinspre regiuni spre centru.

Indiferent de greșelile comise de către autorități, elita politică a lui Putin dispune mereu de un fel de indulgență: ea a “împiedicat prăbușirea țării” din anii 1990 și 2000. La rândul său, și opoziția, indiferent de cât de radicală poate părea ea, în mod curent cedează la acest argument. În cazul în care oponenții regimului actual își propun și doresc să demonteze acest argument și indulgența asociată acestuia, ei ar trebui să desacralizeze ceea ce a devenit numele și “marcă înregistrată” pentru partidul de guvernământ: Rusia Unită (Edinaya Rusia).

Opoziția internă din Rusia este în mare parte formată ca un alter ego al puterii, și ea – opoziția, la fel ca elita puterii crede în proiecte, în “schimbarea de sus” ce vine de la “centru”. Chiar principalul slogan al lui Alexei Navalny în recenta campaniei pentru funcția de primar al Moscovei sună edificator: “Schimbați Rusia! ! Începe-ți de la Moscova !”. Între timp, Rusia s-a tot schimbat “pornind de la capitală”, s-a schimbat – mai întâi în 1917 și mai târziu, în 1989-1991, și de fiecare dată aceste modificări au condus la o nouă rundă de centralizare și la o mai mare izolare a regiunilor de centru. Ca rezultat, astăzi, după cum arată sondajele de opinie, 76% dintre persoanele care locuiesc în afara regiunii capitalei sunt convinși că Moscova este favorizată în detrimentul altor regiuni ale țării. Moscoviții au arătat  pe 8 septembrie că unii dintre ei nu au încredere în guvern, dar este posibil să schimbi Rusia prin efortul locuitorilor unui oraș, succes de care depinde menținerea status quo-ului și lipsa oricăror schimbări? Eu cred că “Rusia Unită” poate fi învinsă în alegerile la nivel național doar de o opoziție care pledează pentru regiunile din Rusia. Non-unitatea Rusiei poate și ar trebui să devină ideologia practicată de opoziție. Batjocura pare completă când vorbim de un “spațiu juridic unic”, deși alegerile au loc în regiuni după norme legislative diferite, sau de “unitatea economică” – când se iau bani din spațiile îndepărtate ale Federației și se canalizează spre Moscova, iar ceilalți trebuie să se mulțumească ”cu ce le dă Allah” (despre lipsa de drumuri și rute aeriene ca un factor primar și neunitar nici nu mai vorbesc). Ideea de a vorbi despre Rusia Unită este deja esența minciunilor propagandistice, însă tocmai în numele răspândirii lor s-au încălcat și se încălcă prevederile constituționale privind caracterul federal al țării și rolul administrației publice locale.

Ideea de non-unitate a Rusiei inversează complet logica oricărei dezbateri politice din țară.

În primul rând, opoziția regiunilor  față de centrul înseamnă în mod automat un atac asupra birocrației federale. Cerința de reducere a tributului (plătit pentru Moscova) de către regiunilor donatoare cu potențial implică o reducere a potențialului rentelor din bugetul federal și forțarea pornirii unor mecanisme de modernizare a Rusiei care – cum deja am văzut în anii 2008-2011 – nu se pot implementa de la centru. Dacă vrem să facem upgrade, trebuie, din păcate,  eliminată verticala puterii.

În al doilea rând, regionalizarea,  va aduce necesarul management și pe nivelele secundare, ceea ce ar putea fi cel mai important instrument – dacă nu sinonim – pentru revenirea democrației în țară, mult mai puternic decât orice liberalizare a vieții politice la nivel federal.

În al treilea rând, prin diferențiere fiscală, va exista flexibilitate în luarea deciziilor de investiții, creșterea numărului de afaceri locale, competiție pentru banii investitorului; nu semnarea de documente oficiale va lansa un nou motor de creștere economică, fără de care toată această a noastră “ridicare din genunchi” va duce la o farsă – și asta în viitorul apropiat.

În al patrulea rând, regionalizarea Rusiei va îmbogăți în mod semnificativ orientarea țării în spațiul internațional. Astăzi, isteria puterii privind amenințarea externă, injectată sistematic, duce la o situație fără precedent: în timp ce toate zonele de coastă și de frontieră din întreaga lume sunt în curs de dezvoltare într-un ritm rapid, la noi chiar Kaliningradul – parte a Rusiei în Europa – este subvenționat și neatractiv pentru investițiile din afară.

Mai mult decât atât – și aceasta este , probabil, cel mai important lucru – politica guvernului federal cu privire la regiuni în ultimii ani, a însemnat detașare, dirigisme și aroganță iar opoziția față de aceasta este aproape singurul lucru care poate uni toți activiștii regionali. Chiar Moscova pierde în cele din urmă din descentralizare, așa cum caracterul său de “al nostru al tuturor” face orașul de nelocuit. Această agendă ar putea da opoziției șansa de a câștiga nu numai alegerea primarului într-un anumit oraș, dar, de asemenea, pentru a câștiga, de exemplu, la alegerile pentru Duma de Stat în 2016. Următorul pas logic ar fi un succes în alegerile prezidențiale din 2018, după care ar trebui doar să schimbe prevederile constituționale și să facă țara o republică parlamentară.

Recent, de cele mai multe ori vocile care se aud nu vorbesc de independența suburbiilor, ci mai degrabă în favoarea excluderii lor de la finanțările asigurate de Moscova ( “Opriți hrănirea Caucazului !”, “Modernizarea nu va fi cât timp există Siberia!”). Dar numai ideea că regionalizarea permite lansarea modernizării fără anexarea Siberiei, și țara va porni înainte, nu substituie părtinirea acordată conducătorilor din Caucazul de Nord. Este timpul să credem în națiunea noastră, care, în contrast cu ideile elitei actuale, este rezonabilă și rațională, și să-i acordăm creditul pe care nu l-a avut niciodată în istoria țării. Sunt sigur că nimic rău nu i se va întâmpla Rusiei !

Original file (Russian language) – Vedomosti

Leave a Reply