Nu mai scrieț’ tâmpenii !

March 8, 2016

Îi citesc pe foarte mulți, a căror peniță e un supliciu lingvistic, care afirmă – încă din introducere, iar din asta au făcut un obicei – că trăim într-o vreme a urii, a decadenței și imoralității nețărmurite. Că într-o vreme în care ne paște imbecilitatea și imbecilii la tot pasul, în vremuri în care organele genitale sunt pe toate gardurile, când răutatea a ajuns dincolo de văzduh, când pozeurismul și lipsa bunului simț, în vremuri când jaful impertinenței și cvasi-absența pudorii, în momente când oamenii aleg libertatea ca substitut al păcatului, când unul cu unul (la masculin) fac doi din dragoste, când singurătatea și viteza sunt ingrediente de adaptare la societate, când nerozii și fanfaronii au succes iar elitele intelectuale sunt periferice, în vremuri când nu mai există limită și sistem referențial, când nu mai există repere, iar lumea-i într-un perpetuu război axiologic.

Serios? Când a fost altfel? Aceștia oare citesc cronicile vremurilor de odinioară de la Vest la Est? Mondenitatea a fost la fel de idioată, atât că erau mai educați, în rest orgiile și bețiile (Homo Ludens) erau literă de lege ca și acum. Că lumea este doar viteză și singurătate? Și în trecut oamenii se sinucideau din pricina singurătății ori a neatenției oferite de societate. Anti-selecția? Când n-a fost așa? Încă de la Fierăria lui Iocan pân’ la vestitele cabinete ale Guberniei naționale, totul se împărțea și cântărea între familiile conducătoare (aristocrați ori marea-burghezie).

Că astăzi unii au ajuns la concluzia că libertatea a devenit o justificare (cu caracter constituțional) al libertinajului, nu mă miră cu nimic. În trecut legile erau mai aspre, iar controlul statului mult mai direct. Aristotel postulează: Democrația este sistemul politic în care fiecare face ce-i taie capul. Nu-i de mirare că popoarele nu mai o coloană vertebrală care să le susțină valorile și identitatea, instituțiile și autoritatea de odinioară. Că suntem astăzi conduși de proști? Mereu am fost. Practic existența războaielor și necesitatea reformelor de ordin colectiv corespund existenței inefabile a Prostiei Trans-istorice. Iar asta se datorează tot devenirii, dilatării și degenerării democrației: Democrația este singurul sistem politic care nu deține un criteriu sănătos de selecțiune a valorilor. Problema desfrânării și a comportamentului dezinvolt este veche de când lumea modernă. Practic încă din Renaștere omenirea a derapat înspre carnalitate, hedonism, bagatelizând pudibonderia (bunul-simț) și cumpătarea inter-umană.

Nu vă mai începeți textele cu veșnicul dicton: “În vremuri în care e așa și-așa-și-așa….” Sunteți patetici! Mă faceți să cred că habar n-aveți de periplul umanității prin propria-i istorie. Sunt convins că puțini cunosc (0.00001%) povestea nașterii și modelării limbii române, dar măcar atât, dezbărați-vă de veșnicele emoții de început care sună precum un capitol din Apocalipsa.

Lumea asta nu se va duce dracului din cauza unor factor exteriori nouă, ci doar datorită intervenției noastre necugetate. Iar “ducerea dracului” a lumii a început de câteva secole încoace. Nu vedeți? Azi nu mai percepem un rău dublu rafinat, care se adaugă altuia făcându-l de neiertat. Astăzi scriem cărți și statusuri pe facebook despre Răul Necesar! Nu există o limită de început și de sfârșit, de atenuare ori agravare a vremurilor grele. Ele continuă fiindcă umanitatea le provoacă. Să nu mai fim inconștienți și să nu mai scriem barbarisme doar de dragul de a scrie despre istoria unei scânduri cu limbaj de lemn….

Adrian Sereș

Leave a Reply