ARHIVA Power&Politics World

O declarație belicoasă și multe disfuncționalități

July 22, 2014

Domnul Băsescu Traian, președintele României din ultimul deceniu, a promis sâmbătă, 19 iulie 2014, că va avea o poziție oficială în legătură cu doborârea avionului de pasageri cu numărul de cod MH 17, aparținând Malaysia Airlines și doborât joi, 17 iulie 2014, în zona de est a Ucrainei, controlată în mare parte de separatiști pro-ruși, rezultând în 298 victime civile și nevinovate. Așa că luni, 21 iulie 2014, la ora 19.00 precis, același domn a apărut la televizor, din spatele unei tribune instalate în propriul său palat prezidențial și a prezentat, vorbind liber, o declarație pe tema promisă.

Având în vedere seriozitatea temei abordate, ar trebui să trecem repede peste observația că domnul Băsescu continuă să confirme că nu are capacitatea de a citi un text mai lung de două paragrafe și, de aceea, în loc să folosească cuvinte bine pregătite și cântărite înainte ca acestea să fie pronunțate de vocea prezidențială, preferă să „declare” liber de text niște lucruri de maximă importanță, dar care sunt prezentate imprecis și improvizat. Așa că vom nota în grabă că domnul Băsescu a ajuns să confunde ziua de joi a doborârii avionului cu cea de luni. Denumirea companiei proprietare a avionului a fost, în gura președintelui, „Malaezian Airways”, pe când ea este Malaysia Airlines (ca și când ar fi același lucru între șinele de tramvai de pe Bulevardul Preciziei și linia de tramvai 25 cand merge pe Șoseaua Viilor, din București). S-a mai încurcat domnul Băsescu și între fazele sau etapele de aplicare a sancțiunilor îndreptate împotriva Federației Ruse, vorbind ba despre faza doi, ba despre trei. A mai folosit domnul Băsescu etichete stranii cum sunt „război de insurgență”(!), „război hibrid” ori „flancul estic” (în condițiile în care, dacă este să aplicăm limbajul războiului de invazie, am putea vorbi de front și nu de flanc), precum și traduceri aproximative din limba engleză, cum ar fi „război prin interpuși” (probabil proxy war), ori „președintele Putin nu poate fugi și nu se poate ascunde” (probabil o aproximare a americanismului he can run but he cannot hide). Dar acestea sunt doar derapaje menite să diminueze seriozitatea subiectului și să transmită mesajul subliminal prezidențial „lasă, că merge și așa! Desigur, ați înțeles ce am vrut să zic, doar că nu am zis ce am vrut să zic, ori am zis greșit.”

Trecând la substanța declarației prezidențiale, ea constă din patru observații. Prima este că Uniunea Europeană a făcut prea puțin și prea târziu pentru a stopa acțiunile Federației Ruse, conduse de președintele ei Vladimir Putin, îndreptate împotriva Ucrainei și, prin extensie, împotriva întregii centuri de securitate constituite din Statele Baltice, Polonia și România. A doua este că președintele nostru, în mod oficial, i-a catalogat pe separatiștii, sau rebelii, sau forțele pro-ruse din estul Ucrainei ca fiind „teroriști”. A treia observație este că domnul Băsescu insistă să pună Federației Ruse eticheta de „stat care sprijină sau sponsorizează terorismul”. În final, a patra observație prezidențială este adresată comunității europene, cu chemarea să pună „valorile europene” înaintea intereselor economice, în aplicarea sancțiunilor împotriva celor care fac posibilă situația conflictuală din Ucraina.

În subliminal, declarația președintelui Băsescu Traian arată disfuncții serioase în guvernarea domeniului securității naționale a României.

Președintele României este, într-adevăr, responsabil de politica de securitate, compusă din politica externă și cea de apărare, dar trebuie să se sprijine pe guvern pentru aplicarea acestei politici. De aceea, președintele are în subordine instrumentul de guvernare a domeniului securității naționale cu numele de Consiliul Suprem de Apărare a Țării și, tot de aceea, el este comandantul forțelor armate ale României.

Când domnul Băsescu iese în public și dă indicații indirecte ministrului de externe care urmează a doua zi să reprezinte România în Consiliul Uniunii Europene pe tema sancțiunilor împotriva Federației Ruse, în loc să îi dea un mandat direct, prin instrumentul amintit aici, avem de a face cu un indicator de disfuncție a modului în care este guvernat domeniul acesta al securității.

Mai mult, în momentul în care președintele pune eticheta de „teroriști” militanților separatiști dintr-un stat cu care are graniță comună, fără să fi făcut instantaneu sau chiar mai înainte o analiză oficială, instituționalizată, a riscurilor de securitate și să fi amendat în consecință documentele de planificare de securitate și apărare, domnia sa nu face altceva decât să desconspire o altă disfuncție a aceleiași guvernări inadecvate a domeniului securității naționale.

Și mai gravă este disfuncția de a include Federația Rusă între statele care sponsorizează terorismul. Și asta nu pentru că ar fi vorba de Rusia, ci pentru că, între toate țările Lumii, doar Statele Unite ale Americii, prin Departamentul lor de Stat, constituie oficial o listă cu asemenea state care, „în mod repetat, au procurat sprijin pentru acte de terorism internațional”. Trebuie să subliniem că SUA face acest lucru de a constitui o listă cu state sponsori ai terorismului în mod instituționalizat, printr-un proces complicat, ce implică decizii executive și legislative bine cântărite și, foarte important, urmate de măsuri convingătoare, sub forma sancțiunilor grave sau chiar a intervenției militare. În contrapartidă, în România, vorbim doar de „opinii” exprimate de președinte, în modul de discurs liber, la televizor. Nici vorbă de instituționalizarea procesului de desemnare a unui stat ca fiind sponsor al terorismului, ori de instituirea de măsuri militare sau de altă natură ca rezultat al respectivei etichetări.

Așa că, deși domnul Băsescu Traian a avut două zile să își pregătească declarația, din momentul în care a promis-o și până în momentul în care a comis-o, domnia sa a ratat momentul de a fi prezidențiabil, făcând doar retorică și dezvăluind incapacități instituționalizate deosebit de grave. Așteptăm reacții, nu atât din partea „teroriștilor” ori a Federației Ruse, ci din partea comunității de specialiști în domeniul securității naționale, care nu ar trebui să tolereze asemenea disfuncții.

Hari Bucur-Marcu