Pe cine avantajează sunetul discordant al viorii a doua de la Moscova și schimbările legislației electorale ?

October 4, 2013

John Helmer – Moscova

Medvedev, veriga slabă a muzicii de la Kremlin

Din 8 septembrie (când candidatul opoziției, Alexei Navalny a câștigat 27% din voturile pentru Primăria Moscovei, dintr-o prezență la vot de 32%) și până în prezent, toate autoritățile în domeniul predicțiilor pe scena politică rusă par să fi omis trei indicatori măsurați de sondajele Centrului Levada. Primul vizează ratingul de aprobare a prim-ministrului Dmitri Medvedev care a fost în declin constant în ultimul an, iar acum este la cel mai redus nivel – cu mult mai mic decât în timpul crizei economice din 2008-2009 când Medvedev ocupa fotoliul de președinte al Federației Ruse. Linia de trend descendent poate fi accelerată pentru Medvedev în perioada următoare. Prin contrast, al doilea indicator arată că rata de aprobare a președintelui Vladimir Putin în ultimii doi ani este stabilă, în ciuda crizei economice, iar acum poate fi în creștere.

Al treilea indicator este la rândul său necesar de luat în considerare. Acesta arată că putem stabili o corelație între ratingurile de popularitate realizate de președinte și de prim-ministrul său, iar diferența de trend dintre ele este acum în creștere. Prin acordul public pentru Putin, pare că se diminuează cel pentru Medvedev.

Rival la un moment dat al actualului prim-ministru pentru succesiunea prezidențială, cursă în care a fost învins de către Medvedev în 2008, Sergey Ivanov a pus degetul pe rană în această săptămână și a vorbit deschis despre ceea ce se întâmplă pe scena politică rusă, sau cel puțin despre cum se percepe aceasta de la biroul său de șef al Administrației Prezidențiale. Potrivit lui Ivanov, există o majoritate stabilă în cadrul electoratului rus, care este mai mult sau mai puțin mulțumită cu status quo-ul, iar această majoritate aproape tăcută vede în președintele Putin un protector al său.

Pe de altă parte, Alexei Navalny a reușit, cel puțin în Moscova, un succes nesperat mizând pe o “foarte eficientă mobilizare proprie cât și a întregului electorat arondat protestelor anti-guvernamentale”. În replică indirectă, Sergey Ivanov sugerează că, ținând cont de prezența scăzută la urnele de vot luna trecută la Moscova, această mobilizare nu este semnificativ mai mare decât cea realizată de Mihail Prohorov în Moscova, la alegerile prezidențiale din martie 2012.

Ivanov nu spune literal asta, dar cam astfel rezultă potrivit indicatorilor din sondaje. Medvedev nu mai este privit în sânul electoratului ca o figură capailă de reformă sau schimbare (în orice direcție ar fi aceasta), cu atât mai puțin luptător sau remediu împotriva corupției, care este principalul punct în platforma politică a lui Navalny. Ivanov vede de altfel clar de ce rata de participare slabă a electoratului este o problemă mai mare pentru viitorul politic al tânărului Navalny, decât direcționarea lui în defavoarea lui Putin. “Cu vârsta”,  Ivanov, la cei 60 de ani bătuți pe muchie, pare să fi ajuns la concluzia tristă ”că este mult mai confortabil să-și petreacă timpul cu pisici și câini decât cu alte persoane”. Aceasta reprezintă, de asemenea, consensul pe grupa de vârstă 40+ care îl susține Putin (60 de ani) împotriva lui Medvedev (48) și a tuturor participanților mai tineri.

Dacă Navalny (37) ar reuși reorientarea campaniei anti-corupție împotriva lui Medvedev – sondaje sugerează, și declarațiile lui Ivanov pot fi o aluzie – atunci tânărul star al opoziției din Rusia poate fi capabil să destrame sprijinul care îi mai este acordat lui Medvedev mai rapid și mai profund decât Putin și aliații săi o pot face, și forța, prin urmare, înlocuirea acestuia urmată de o zdruncinare serioasă a unei suite de deputați și aliații săi. O astfel de reușită ar face din Navalny un politician mult mai puternic la nivel național decât a reușit campania sa anti-corupție până acum. Pentru aceasta, Ivanov face calcule, și înțelege că aici ar fi loc de o recompensa. Despre Navalny,  el a spus, citez: “trebuie să dovedești că poți să faci ceva. Dar mai întâi trebuie să câștigi ceva”.

Efectul surprinzător al votului ”Împotriva tuturor”

Câștigarea cursei prin înlăturarea lui Medvedev s-ar putea dovedi a fi mai ușor de realizat decât prin cucerirea simpatiei electoratului rus. Acest lucru va deveni și mai clar dacă propunerea Președintelui Consiliului Federației, Valentina Matvienko și a altor susținători ai Kremlinului (de re-introducere pe buletinele de vot naționale a opțiunii Votului împotriva tuturor, eliminată din legislația electorală în 2006) este adoptată de către partidul Rusia Unită și de o majoritate a deputaților din Duma de Stat. De reținut că în 2009 la Universitatea din Glasgow o analiză asupra procesului electoral din Rusia și în special a electoratului care a votat împotriva tuturor atunci când a fost posibil să facă acest lucru, dezvăluie un suport neobișnuit de larg pentru această opțiunea de vot în spectrul tuturor partidelor de la stânga la dreapta. De asemenea, se pare că, “în exercitarea opțiunii de vot  menționate majoritari sunt tinerii, din mediul urban, de condiție bună și foarte educați. Le place democrația occidentală, dar sunt nemulțumiți de sistemul politic în care se găsesc, și în special de lipsa unor norme de drept. Ei au fost în imposibilitatea de a-și exprima punctul de vedere în trecut, prin partidele politice, iar ei se opun schimbărilor în sistemul electoral, care va restricționa viitoarele alegeri parlamentare la un număr mic de grupări afiliate Kremlinuli”.

Centrul de sondare a opiniei publice Levada din Moscova a efectuat un sondaj pentru a evalua ce s-ar fi întâmplat în cazul în care opțiunea ”Împotriva tuturor/Against All” ar fi fost disponibilă pe buletinul de vot pentru alegerile prezidențiale. Un raport emis de Levada, pe 22 martie 2012, la două săptămâni după vot, a concluzionat că Putin ar fi reușit să dețină majoritatea în primul tur de scrutin. Din numărul oficial de 63,6%, scorul lui Putin ar fi scăzut la 46,8%. Dar, și asta e important de reținut, apoi, fiecare dintre ceilalți candidați la președinție ar fi pierdut procente importante, deși marjele lor de pierdere nu sunt aceleași.

Dacă scorul obținut de Putin ar fi fost tăiat de către cei ce ar fi aplicat ștampila în pătratul cu ”Împotriva-tuturor” cu 23%, candidatul Partidului Comunist, Ghenadi Ziuganov ar fi pierdut 34%, Mihail Prohorov – 25%, Serghei Mironov – ar fi pierdut aproape jumătate din voturile obținute, adică 46%. Vladimir Jirinovski, candidatul Partidului Liberal Democrat din Rusia ar fi pierdut cel mai puțin, doar 4%.

O privire atentă la aceste rezultate comunicate de Centrul Levada arată că, în total, dacă alegătorii ar fi avut opțiunea în cauză pe buletinul de vot la  scrutin prezidențial, ei s-ar fi ridicat la 24% , adică ar fi constituit cel mai mare grup electoral după cel al lui Putin. Un calcul similar făcut de Centrul Levada pentru alegerile parlamentare din decembrie 2011 indică un bloc alegător care nu are încredere în actorii actuali de pe scena politică rusă de dimensiuni similare – 24,6%.

Ca atare, este interesant de observat că efectul reintroducerii acestei opțiuni ”Împotriva tuturor” ar lucra mai degrabă în avantajul relativ al lui Putin și al susținătorilor săi, și în dezavantajul relativ al oricărui alt candidat sau partid.

English version here.

Leave a Reply