Pentru Igor Sechin, TNK-BP vine la pachet cu o premeditată răzbunare ?

October 21, 2012

Steve LeVine – guest contributor (Washington, D.C.)

În timpul recent încheiatei săptămâni, Igor Sechin, cel mai puternic personaj din domeniul petrolier din Rusia, a iscat un uragan printr-o ofertă de 56 miliarde dolari, în cadrul unei strategii (n.r.: despre care PPW a scris încă din iulie 2012) care, dacă va fi finalizată, ar crea cea mai mare companie petrolieră tranzacționată public – mai mare decât ExxonMobil, mai mare decât PetroChina. Dar în același timp cu impetuosul demers, mai există și altceva în mintea lui Sechin, în afară de construcția unui imperiu petrolier. Este șansa de răzbunare împotriva a patru oligarhi ruși care l-au umilit și l-au trimis la marginea vieții politice în cursul anului trecut. Din acest motiv, ceea ce am putea concluziona dintr-un anunț oficial cum este cel din 18 octombrie nu poate fi doar despre o afacere cu petrol de tip blockbuster, dar, de asemenea, și despre un tip de Waterloo pentru unii dintre baronii de succes ai Rusiei.

La 16 octombrie la Moscova, Sechin a semnat un memorandum de înțelegere (MOU), în care compania  controlată de stat Rosneft va cumpăra 50% din TNK-BP (a treia companie de petrol ca mărime la nivel național) de la  grupul de acționari rus Alfa Access Renova – AAR (respectiv Mihail Fridman, German Khan, Viktor Vekselberg și Leonard Blavatnik) pentru 28 miliarde dolari. Câteva ore mai târziu, Secin a zburat la Londra pentru mai multe negocieri, de data aceasta cu British Petroleum (BP), care deține cealaltă jumătate din compania TNK-BP, pentru a cumpăra pachetul de acțiuni  al englezilor cu aceeași sumă în numerar și acțiuni. La data de 19 octombrie, consiliul de acționari al British Petroleum urma să ia în discuție această ofertă.

Dacă ambele tranzacții se finalizează, compania Rosneft va ajunge să producă aproximativ 4.4 milioane de barili de petrol pe zi, mai mult decât orice altă companie listată pe piața de capital din întreaga lume.

Dar haideți să aruncăm o privire pe aceste acorduri comerciale.

Înțelegerea între Rosneft și British Petroleum, negociată în decursul ultimelor trei luni sau cam așa ceva, pare a fi la fel de sigură cât poate fi de sigur orice acord dorit reciproc, însă înainte de a fi finalizat. Se așteaptă ca acesta să obțină votul acționarilor. Nu atât de simplu stau lucrurile și cu partea privitoare la AAR. Acest lucru se datorează proprietarilor AAR – cei patru oligarhi menționați anterior, care au subminat autoritatea lui Sechin în ianuarie 2011 printr-o înțelegere prealabilă privind torpilarea unui acord prioritar a Rosneft cu BP pentru prospectarea și exploatarea resurselor din regiunea Mării Arctice.

În timp, Igor Sechin și-a construit reputația ca fiind “al treilea om” din Rusia ca putere și influență, figura cea mai puternică din sfera politică în afară de președinte și prim-ministru. De-a lungul anilor, el a fost declarat a fi omul-cheie din spatele destrămării companiei Yukos, cea mai mare companie petrolieră din Rusia la momentul respectiv și al cărei proprietar (n.r.: Mikhail Khodorkovsky) a fost aruncat în închisoare, și achiziționarea celor mai importante active ale sale pentru Rosneft. Un jurnalist l-a poreclit “Darth Vader” pentru puterile uriașe și întunecate pe care el le-a mânuit atât ca vice-prim ministru cât și ca președinte al Rosneft. Dar, după ce AAR  s-a adresat justiției pentru a opri în ianuarie 2011 acordul pe cale a se semna între BP și Rosneft, Sechin și-a pierdut din prestigiu, și a fost forțat să renunțe la postul de vice PM, în ciuda relațiilor sale apropiate cu Vladimir Putin.

Revenind la evenimentele din prezent. Pe parcursul ultimului an, cei patru proprietari ai AAR – Len Blavatnik, Mihail Fridman, German Khan și Viktor Vekselberg au făcut presiuni asupra companiei asociate BP cu scopul de a o forța să-și vânda jumătatea deținută în cadrul TNK-BP, la un preț de aproximativ 10 miliarde dolari. Un context în care uriașul britanic părea să fie în scaunul șoferului, cei patru oligarhi de la AAR dețin ei înșiși portofolii impresionante în numeroase întreprinderi și bănci din Rusia. Asta până în iunie 2012. Atunci când BP a anunțat brusc că – ei, bine ! – v-a vinde participația deținută la TNK – BP. Imediat a apărut în media și declarația prin care Sechin se arăta interesat de tranzacție. Oligarhii au respins posibilitatea, susținând că este o cacealma și că își mențin încrederea că oferta lor va fi acceptată.

Surpriza a venit însă nu peste foarte mult timp. Testând piața de la bancă la bancă la Londra, în încercarea de a obține un credit pentru a cumpăra partea deținută de BP, oligarhii au constatat că Sechin fusese deja acolo tot în vederea găsirii de finanțare pentru oferta proprie privind achiziționarea cotei BP din TNK-BP. AAR a rămas astfel pe dinafară și, probabil, în imposibilitatea de a licita pentru cumpărare, prin depunerea documentației și a dovezii privind sursele de finanțare până la miezul nopții pe 17 octombrie. Ca urmare, oligarhii au anunțat că vor vinde cota lor din compania TNK-BP, și așa s-a ajuns la Memorandumul semnat la 16 octombrie cu Sechin.

Există totuși îndoieli serioase că Rosneft poate pune pe masă 56 miliarde dolari în numerar pentru a cumpăra 100% din TNK-BP. E adevărat însă că o parte din povara Rosneft este înlăturată, deoarece BP este pregătită să accepte o parte considerabilă a prețului de vânzare în acțiuni. Astfel, BP devine partener cu Rosneft, lucru deloc de neglijat, deoarece aceasta ar putea aduce șansa de a obține acces la rezervele de hidrocarburi din întreaga țară, inclusiv în mult dorita regiune arctică.

Dar oligarhii au făcut prin această mutare o declarație clară că nu sunt interesați într-o relație cu Rosneft-ul. Ei privesc compania controlată de stat ca un dinozaur din vremuri imemoriale, un angrenaj greoi, ineficient, care nu oferă dividende la rata cu care greii AAR sunt obișnuiți. Plus că, într-o asemenea afacere, la nivel decizional ei ar fi fost juniori în comparație cu Sechin. Ceea ce, am putea spune parafrazând o sintagmă celebră, miroase a sânge.

În Rusia, un Memorandum de Înțelegere este de obicei considerat ca un document aproape lipsit de valoare. Secin ar putea decide că, chiar dacă AAR este dornic să accepte un compromis, de fapt, Rosneft ar dori să-i păstreze pe oligarhi ca parteneri, cel puțin pentru o vreme. “El îi poate lăsa în așteptare pentru un an, iar aceștia vor fi dispuși să plece după ce vor fi cerșit și acceptat să vândă și pentru 10 miliarde dolari” a spus o persoană familiarizată cu background-ul afacerii. Atunci, el ar avea parte nu doar de o afacere bună, ci și de propria sa răzbunare.

Steve LeVine is the author of «The Oil and the Glory» and «Putin’s Labyrinth» and contributing editor of Quartz . He is also an adjunct professor at the Georgetown University School of Foreign Service, where he teaches his students about energy and security politics in the Security Studies Program. Previously, he was chief foreign affairs writer for BusinessWeek and correspondent for the Wall Street Journal, New York Times and Newsweek. More about can read here.

Update – 22 octombrie 2012 (Nota redactiei): Potrivit site-ului oficial al Kremlinului, Vladimir Putin a avut o întâlnire cu șeful Rosneft, Igor Secin. Principala temă de discuție a fost desigur semnarea acordului cu British Petroleum. Președintele Putin a subliniat faptul că acest demers este un semnal bun pentru piața energetică rusă, dar și pentru cea globală în ansamblu, și denotă încă o dată că Rusia este un partener de afaceri de încredere. Ideea principală care rezultă însă urmărind dialogul celor doi (în care șeful Rosneft recunoaște faptul că a urmat planul și îndrumările sugerate de președintele rus) este de fapt un semnal de transfer și consolidare a puterii dinspre guvern spre Kremlin, Putin fiind în acest caz artizanul și managerul unei reușite ce ar fi mai degrabă de competența primului ministru Medvedev.

Leave a Reply