ARHIVA Power&Politics World

Preludiu penibil la Summitul NATO 2016 – “flota” din Marea Neagră

June 18, 2016

Bucureștiul a lansat, în sfârșit, o initiativă de politica externă, după o lungă si penibilă perioadă de pasivitate și autism, dar – cum pe drept se poate spune, de asta data – a pierdut, de fapt, ocazia de a tăcea în continuare.

Ideea de a constitui o “flotă NATO permanentă în Marea Neagră” a eșuat ridicol chiar de la o prima discutie oficială cât de cât serioasă asupra ei – cu liderii bulgari. Iar reactiile descalificante prin care marii barbati de stat ai natiunii s-au precipitat sa se dezica de ceeea ce avansasera si sustinusera, postura stanjenitoare in care ei insisi s-au bagat, au sporit burlescul. Dar un burlesc grav, care poate vira lesne spre periculos.

Să le luam pe rând.

Ideea respectivei flote a fost explicit formulată în planul strategic pentru 2016 al Ministerului Apărării al României. A fost anuntata in presa in luna ianuarie a.c. si nedezmintita de nimeni (oricum, e usor bizar ca o asemenea ambitioasa propunere, de impact international, ajunge la public parca pe furis, cat mai putin observabila si nu e lansata la nivelul mizei sale). Dar cum sa te pornesti la “constituirea de structuri multinationale pe teritoriul României” (citat din respectivul text oficial), când nu te-ai consultat in prealabil cu “multi-natiunile” avute – de tine – in vedere?

Propunerea Bucurestiului a fost, oricum, fundamentată imprudent, concepută pompieristic si lansată nepregătit. Bunaoară, s-a vorbit mai înainte cu posibilii parteneri vizati –Turcia, Bulgaria etc.? Dar, deloc mai putin important, cu alti proiectati participanti – SUA, Germania, Italia? Dar la NATO, căci liderii Aliantei fac declarații cam în doi peri în materie?
S-a gândit cineva cum ai de gând să faci o “flota permanentă” cât de cât credibilă în Marea Neagră cu state ne-riverane, când Acordurile de la Montreux limitează prezența navelor lor în zonă?
Cum ar putea reactiona SUA, Germania sau Italia la o asemenea propunere, care ostilizează în mod fatis participantii fata de Rusia, tara cu care fiecare din statele aliate mentionate mai degraba isi menajeaza pe cât posibil relatiile, ba chiar – unele dintre ele – vor să și le refacă și relanseze?

Intrebări ar mai fi multe, dar măcar încă una: cât de redutabilă ar putea fi o asemenea forță, în termeni strict militari, în fata capacităților de luptă ale Rusiei din Marea Neagră, dar mai ales cu care Moscova poate acționa aici dinafara zonei?
Iata de ce, între altele, la primul contact cu realitatea, precara si, de fapt, neserioasa propunere dâmbovițeană s-a spart ca un balon de săpun și, mai mult, a încurcat în plus niste relații și așa încâlcite: neîncrederea și stânjeneala între Bucuresti și Sofia au crescut, Sofia și Ankara și-au ascuțit diferendul pe tema refugiatilor, ca să nu mai amintim si de relatiile “pragmatice” ale României cu Rusia.
Liderii post-decembristi ai României par să nu fi învățat nimic din lecția amară care le-a fost mereu servită în politica lor la Marea Neagră: aici nu poti face nimic cu sanse daca nu vorbesti neaparat cu Rusia si Turcia. Acum, cu Rusia e… ceva mai greu. Iar cu Turcia, Bulgaria, ceilalti riverani n-ar fi trebuit purtate discutii preliminare, exploratorii, pregătitoare, informale etc., înainte de a te lansa de unul singur, fără un minim suport asigurat, într-o atât de ambițioasă întreprindere?

Summitul NATO de la Varșovia va fi unul dintre cele mai importante, de până acum, pentru flancul estic al Alianței, așadar și pentru România. Ocazii ca aceasta, cu agenda prioritară și consistentă pe partea noastră de lume, nu vin prea des. Si ele nu trebuie pierdute sau tratate cu dezinvoltura vecină cu iresponsabilitatea la care facem acum vorbire.

Vor învăța guvernantii ceva din penibilul fiasco de la Sofia? Va merge România pregătită așa cum se cuvine la conclavul NATO pentru a obține ceva concret pentru securitatea țării, pentru interesul național? Lectia ”flotei NATO”, oricât de greu ar cădea, se cere asimilata de cei în drept.

Corneliu Vlad