Problemele companiilor petroliere vor genera un avans în domeniul tehnologiilor energetice

February 26, 2014

Steve LeVine – Washington DC

Din avalanșa de știri pesimiste care au însoțit recentul raport privind situația financiară a companiilor petroliere se poate desprinde și un alt mesaj neîndoielnic: un avans tehnologic major este pe cale să revoluționeze energia veche, și noua energie regenerabilă, sau mai exact, ambele. Nu se va întâmpla neapărat în curând, dar fără îndoială se va întâmpla.

Ca să ajungem la această concluzie, nu trebuie decât să urmărim drumul banilor.

Să aruncăm o privire în registre: cinci dintre cele mai mari companii petroliere din lume cotate la bursă au raportat că au câștigat 92.8 miliarde dolari profit în 2013, din care doar ExxonMobil a contabilizat mai mult de o treime, 32.5 miliarde dolari. Cifre impresionante, desigur, dar mai puțin în comparație cu anul precedent: venitul net pentru ExxonMobil, de exemplu, a scăzut cu 27% din 2012, cel al Shell a scăzut cu 23%, al Chevron cu 18%, și BP a pierdut cam 20% din profitul anterior.

Ce anume a determinat această diferență importantă între cei doi ani, 2012 și 2013, (dat fiind că în ambii ani prețurile medii la petrol s-au aflat totuși la un nivel record de peste 100 de dolari/baril) ?

Companiile au cheltuit prea mult

Elementul central îl reprezintă cheltuielile de capital. În 2013, cele cinci companii au investit un total de 169 miliarde dolari încercând să descopere noi rezerve de petrol, să-și dezvolte câmpurile deja prospectate și să construiască proiecte mari de extracție. Aceasta a însemnat 27,3 miliarde de dolari, sau aproximativ 20%, mai mult decât au cheltuit în 2012 pe aceleași eforturi. De asemenea, cifra este aproape identică  scăderii de 30.9 miliarde dolari în contul de profit din 2013.

Atunci când iei în calcul prețul petrolului brut în medie de aproximativ 108 de dolari pe baril în 2013, comparativ cu 111 dolari în anul anterior – rezultatele ar trebui să fie oarecum similare. Astfel că responsabil aproape în întregime pentru scăderile de profit ale producătorilor de petrol este costul tot mai ridicat de a găsi și de a dezvolta noi proiecte privind resursele și exploatarea lor.

Acesta nu este un trend nou; cheltuielile de capital sunt o discuție mai veche. Dar companiile și-au înghițit durerea ca preț al păstrării stocurilor lor de sonde producătoare și cotelor producției viitoare. Ei au socotit că în principal, cel mai bun lucru de făcut a fost să păstreze capacitatea de foraj cu orice preț, și să rezolve problemele de profitabilitate mai târziu.

Și au descoperit că tehnologia utilizată este depășită

Acum companiile par să fi decis ceva diferit: să recunoască faptul că s-au aflat pe o traiectorie nesustenabilă a cheltuielilor. Pur și simplu a devenit clar că tehnologia disponibilă pentru cele mai dificile sarcini de foraj în apă ultra-adânci și în zona arctică este depășită, iar tehnologia folosită pentru dezvoltarea enormelor proiecte de gaz natural lichefiat este insuficient de avansată. La această etapă, ar costa prea mult pentru a fi utilizată pe scară largă. Astfel încât companiile petroliere au decis să nu se mai bazeze pe acestea la fel de mult.

După un vârf al cheltuielilor de capital de 22% în 2013, Chevron a declarat că va opera o scădere a bugetului de capital de 2 miliarde dolari, adică doar 39,2 dolari în acest an. Shell, ale cărei cheltuieli au atins un enorm procent de 47% în 2013, adică 44.3 miliarde dolari, va reduce chiar mai mult în acest an, oprindu-se undeva la 37 miliarde de dolari, ceea ce înseamnă o reducere de 16%. Per total, companiile din topul producătorilor de petrol vor cheltui 154.9 miliarde dolari în 2014, deci cu 8% mai puțin decât anul trecut.

În mod evident, comportamentul jucătorilor de top din domeniul resurselor energetice produce un real impact în economia globală. În afară de profitul lor, aceste cinci singure companii au produs anul trecut 13,6 milioane de barili pe zi de petrol și gaze naturale. Și desigur, ele nu vor renunța complet la investițiile în explorare. Însă putem anticipa că se vor concentra în special asupra câmpurilor de șist din SUA, de vreme ce în acest areal este prevăzută în acest an o creștere a cheltuielilor  cu aproximativ 8%, potrivit Barclays.

Într-o formulare oarecum similară, Steven Kopits de la Douglas-Westwood spune ca retragerea unor companii din cele mai mari proiecte va fi dificilă și va costa 400.000 de locuri de muncă în următorii doi ani, printre care driller și alți specialiști din domeniu. Dar există, de asemenea, și riscuri pe termen lung în mutările jucătorilor de top. Pentru că, în timp ce explorările în regiunea arctică și a apelor de mare adâncime sunt scumpe și suferă de rezultate incerte, răsplata oferită de gazele de șist este contestată; astfel, dacă cei de la Citi – conform Energy 2020 report – se așteaptă ca extracția câmpurilor de șist să stimuleze producția de petrol din SUA la un nivel comparabil cu cel al Arabiei Saudite de 9,5 milioane de barili pe zi până în 2015, și să se mențină acolo zeci de ani de acum încolo, scepticii, cum ar fi cei de la Barclays, cred că declinul câmpurilor petroliere poate eroda serios producția SUA, iar după câțiva ani de creștere datorată extracției șisturilor, SUA se va afla pe piață aproape exact unde este acum. Ceea ce ne aduce înapoi de unde am plecat. Pentru marii competitori din domeniul petrolier, viitorul pare mai mic, și chiar lipsit de gloria riscului tradițional, în cazul în care strategia pe termen lung este de a stoarce cât mai mult profit posibil din cât mai multe posibile resurse de șist din SUA, în timp ce cheltuielile sunt relativ mici. Posibilitatea de a descoperi un câmp petrolier super-gigant și cu un important impact pe piața producătorilor de petrol tinde mai degrabă spre zero.
Supraviețuirea și cultura industrială vor genera un salt uriaș
Având în vedere cei 140 de ani de istorie neînfricată a industriei petroliere, banii investiți inteligent vor decide viitorul în acest domeniu și liderii aferenți. Serviciile și tehnologiile oferite de companii precum Schlumberger și Halliburton – deși poate greu de acceptat de greii sectorului petrolier – vor impulsiona realizarea unui salt tehnologic care să permită exploatarea mai puțin costisitoare la ultra-adâncime, în zona arctică, și alte arealuri dificile. Aceasta va lua timp, dar o astfel de descoperire este așteptată și sigur va apărea. În fond și banii ce vor fi câștigați din asta nu sunt de neglijat. Să ne amintim că în 1990 legendara descoperire a lui George Mitchell în fracturarea hidraulică, de exemplu, a condus deja la câștiguri de zeci de miliarde de dolari, și există potențialul de sute de miliarde și chiar mai mult.
Original English file here.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Ne-am mutat! Aici puteți accesa în continuare arhiva PPW. Click aici pentru noua versiune a Power&Politics World sau accesați adresa www.powerpolitics.ro/new